>

Conducatorii stiintifici erau din ce in ce in ce mai putini si mai putin liberi in a-si alege viitorii doctoranzi, acestia le erau impusi politic, iar concursurile de admitere se desfasurau cu o periodicitate capricioasa, in functie de umorile Cabinetului 2. Totul fiindca, printre multe alte functii, tovarasa academician doctor inginer Elena Ceausescu si-o arogase si pe aceea de presedinte al Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie.

Erau apoi nenumaratele avize si aprobari pe linie de partid pe care aspirantul la titlul de doctor trebuia sa le obtina si care nu erau deloc usor de obtinut, dar si de reinnoit. Aceasta fiindca nu era deloc sigur ca aprobarea de la inceput va fi revalidata cand teza era gata si ar fi urmat sa fie sustinuta. Domeniile de competenta ale conducatorilor au fost clar si corect delimitate, numarul maxim de doctoranzi admisi bine precizat si cu strictete respectat.

Totul a inceput sa se duca de rapa in momentul in care politicienii au fost mai intai timid, apoi din ce in ce mai agresiv bantuiti de dorinta de a devine doctori.

Astfel incat cartea lor de vizita sa fie mai impresionanta nu doar prin calitatea de deputat si de senator, ci si prin aceea de profesor universitar. Parlamentarilor li s-au asociat apoi primarii si presedintii de consilii judetene, directorii si directorasii, patronii de firme, oamenii cu bani. Care s-au dorit si ei universitari, profesori plini si, desigur, directori de constiinte si de teze.

Rapa s-a adancit in clipa in care conducerile si sustinerile de teze au devenit platite, la fel cum au inceput sa fie retribuite si titlurile in sine. Rapa s-a transformat in prapastie in ziua in care finantarea institutiilor de invatamant superior a devenit dependenta si de numarul celor inscrisi la doctorat. Pe cale de consecinta si de numarul conducatorilor de teze. Care mai cu voie, mai pe tacute au incalcat orice regula, au inceput sa indrume un numar nepermis ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro