Femeia in puscariile comuniste. Victima a lui Visinescu: "Paznica de la Mislea ne ruga sa-i pensam din par ca sa i se mareasca fruntea"

Femeia in puscariile comuniste. Victima a lui Visinescu:

Dupa o perchezitie la domiciliu facuta de cei patru angajati ai Securitatii, care au luat doua carti din biblioteca - "Britannicus", o piesa de teatru a lui Jean Racine, si "Chipurile si privelistile Americii", de Petre Comarnescu -, tanara studenta la Filologie a fost dusa spre infernul concentrationar cu duba neagra. "O buna parte erau de la tara (43%), vinovate in principal de impotrivirea la colectivizare sau de complicitate cu cei din rezistenta, urmate de cele care faceau parte din mult hulita burghezie (28%), dar si de acelea care nu ar fi trebuit sa se numere printre dusmanii clasei muncitoare. Neplacerile ei de la BAC Micaela Ghitescu a fost arestata in renumitul "lot francez", fiind acuzata de "crima de inalta tradare", pentru ca frecventase Institutul Francez si corespondase cu strainii. O scrisoare care avea destinatia Occident - de atat aveau nevoie oamenii din aparatul comunist ca sa te salte noaptea si sa-ti puna eticheta de "tradator de tara". De la "crima de inalta tradare" a fost reincadrata la "complicitate la delict de agitatie publica". Micaela Ghitescu isi aminteste ca, la Uranus, de 1 martie, si-au facut martisoare din miez de paine framantat cu scrum de tigara. Situatia familiei era dezastruoasa: mama sa primea o pensie de 210 lei, camera ei fusese ocupata de un ofiter de securitate - si asa va ramane timp de 17 ani. Peste toate aceste neajunsuri se vor adauga o serie de alte privatiuni, de restrictii de studii si de munca, Micaela Ghitescu fiind peste tot urmarita de stigmatul dosarului de fosta detinuta politic.

acum 72 luni (10 Mar 2018)

Micaela Ghitescu avea 21 de ani cand a fost arestata. Dupa o perchezitie la domiciliu facuta de cei patru angajati ai Securitatii, care au luat doua carti din biblioteca - "Britannicus", o piesa de teatru a lui Jean Racine, si "Chipurile si privelistile Americii", de Petre Comarnescu -, tanara studenta la Filologie a fost dusa spre infernul concentrationar cu duba neagra. I-au scos ochelarii de vedere si i-au pus ochelarii de tabla.

"Eu am fost detasata, pentru ca nu stiam ce se va intampla", spune Micaela Ghitescu privind restrospectiv la acea seara de 24 octombrie 1952, iar spiritul acesta optimist va fi parghia ei salvatoare toata viata. E una dintre lectiile importante pe care le invatase de la profesorul ei de franceza din liceu, Marcel Fontaine, un nume care a atarnat greu la arestarea ei. Il faut esperer dans l'inespere, adica trebuie sa speram chiar si atunci cand nu mai e nimic de sperat, i-a spus francezul Fontaine ca ramas-bun, cand a fost expulzat din Romania.

Urmatorii trei ani dupa acea seara au purtat-o pe Micaela Ghitescu prin trei puscarii comuniste, timp in care nu a stiut nimic de parintii si de fratele ei mai mare, Andrei. Era singura si, totusi, printre atatea femei cu care avea in comun aceleasi acuzatii nascocite de regimul totalitar: "crima de inalta tradare" si "spionaj". In aceasta reuniune de femei care nu se cunosteau, dar care purtau aceeasi "pata", s-au legat adesea prietenii, s-au facut mici gesturi de generozitate, ba cateodata chiar au complotat impotriva sistemului. Prin atitudinea si demnitatea lor ne transmit si astazi, multe decenii mai tarziu, o autentica lectie de barbatie.

Peste 4.000 de femei au fost arestate si condamnate in primele doua decenii ale regimului comunist (1950-1960), potrivit unor date oferite de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). "O buna parte erau de la tara (43%), vinovate in ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro