Femeia al carei abdomen este de un an o rana deschisa, dupa o cezariana care a macelarit-o: "Uterul meu era plin de sange. M-au gasit intepenita"
Manuela are 35 de ani si 40 de kilograme. La externare cantarea doar 30 de kilograme Din noiembrie 2016, de cand l-a adus pe lume pe Ayan, la Spitalul Judetean din Pitesti, a avut doar de patimit. Mi-amintesc ca tot lesinam si o asistenta invatase o alta pacienta, colega de salon, sa ma stropeasca si sa ma ventileze cu o coala de hartie. In august, cand m-am dus la Fundeni, sa vad macar daca am probleme de coagulare (probleme pe care nu le am, tin sa mentionez, desi am fost acuzata si de asta), medicul care m-a vazut mi-a zis clar: pe dumneata te-au trimis sa mori la noi pe masa. Atunci am aflat ca am nevoie de cateva zeci de mii de euro, ca sa ma opereze un doctor bun. "Desi cu plasa asta am facut aurues si alte infectii de care am scapat intre timp, mi-au spus ca le este teama sa o scoata, ca sa nu creeze o alta leziune", mai spune femeia in cazul careia medicii nu exclud necesitatea unei alte interventii chirurgicale.
Manuela are 35 de ani si 40 de kilograme. Este profesor de limbi straine, dar lucreaza la o firma de IT si este mama a doi copii. Pe cel mic l-a adus pe lume printr-o operatie de cezarana in noiembrie, anul trecut, iar pana in ziua de azi nu l-a tinut niciodata in brate, pentru ca fiecare efort pe care-l face inseamna pentru ea o durere cumplita si un risc imens. Desi ultimele 12 luni i-au adus doar deznadejde, Manuela spera ca intr-o buna zi sa poata face singura lucrurile obisnuite pe care le face o mama. La fel si Mihnea, baietelul cel mare, maturizat parca prea repede de suferintele mamei.
Am cunoscut-o pe Manuela intr-o zi de marti, una obisnuita pentru tanara mama. Ca-n fiecare dimineata, de cand a ajuns acasa, l-a vazut in treacat pe micul Ayan, abia trezit, in timp ce sotul ii face copilului bagajul pentru orele pe care le petrece la bunica, cat timp barbatul va fi la munca. Face doar cativa pasi marunti prin casa, conectata non-stop la aparatul portabil care-i dreneaza rana si o stimuleza sa se inchida. Pustiul baga cateva rufe la spalat, isi saruta mama si pleaca la scoala. Il doare cand invatatoarea il apostrofeaza ca a venit din nou in trening, desi n-are sport si ar fi trebuit sa poarte camasa. Stie insa ca-l va lua din nou o batranica din cartier, dar e sigur ca lucrurile n-or sa stea mereu asa.
Sambata, Manuela va trebui sa ajunga din nou la Bucuresti, la control. In cel mai fericit caz, ar fi vorba o grefa de piele. In cel mai rau, de reparatii pe fondul unor noi complicatii.
La externare cantarea doar 30 de kilograme
Din noiembrie 2016, de cand l-a adus pe lume pe Ayan, la Spitalul Judetean din Pitesti, a avut doar de patimit. Era a doua pentru mine, pentru ca si baiatul cel mare a venit la fel pe lume. Dupa ce m-au mutat de la ATI, pe sectia Maternitate, pentru ca venise o urgenta, am ramas nesupravegheata. Am stat asa pana luni dimineata, cand am f... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro