Lacme Ifrim (50 de ani) este o tataroaica din Constanta casatorita cu un navigator.

Prin intermediul familiei, dar si a locului in care traieste, femeia considera ca legatura cu divinitatea, indiferent de numele acesteia, trebuie simtita, trebuie traita.

Primul pelerinaj

"Ideea de a merge in primul pelerinaj a venit la finalul anului 2012, intr-o discutie cu parintele Efrem de la manastirea Dervent care mi-a zis ca in ianuarie urmeaza sa mearga in Tara Sfanta. Atunci mi-am dat seama ca mi-ar fi placut sa merg si eu, nestiind cum este sau ce este acolo. Parintele mi-a propus sa merg cu grupul lor", povesteste Lacme.

Era, totodata, spune femeia, si o oportunitate de a gasi raspunsuri la problemele ei. Isi dorea sa poata sa inteleaga si sa accepte necazul ivit in viata ei. Este vorba despre problemele grave de sanatate cu care s-a nascut primul copil, in anul 2004. Ingrijirea fetei a facut-o pe Lacme sa renunte la serviciul ei in domeniul vanzarilor.

"In primul rand le-am cerut voie celor din grupul de pelerini cu care am mers sa ma lase sa ma rog si eu, chiar daca nu eram de religia lor. Mi s-a parut normal sa le cer voie pentru ca eram in plus, cumva. Nu vreau sa am prieteni bogati sau frumosi, vreau sa am prieteni potriviti sufletului meu.

Peste tot unde a mers cu grupul, Lacme simtea ca acele locuri au ceva special, au o incarcatura deosebita. Timp de 3 saptamani au trecut pe la cele mai importante locuri ale Tarii Sfinte, dar in inima femeii a ramas la Fantana lui Iacov, unde sunt moastele sfantului Filumen, un parinte care a trait in secolul XX. "Acolo am inteles ca aceea era calea mea si daca mi s-a dat problema asta vor aparea in jurul meu oameni care ma vor ajuta. La plecare, un parinte de acolo mi-a oferit un pomelo sa-l duc baiatului, Timur (al doilea copil al familiei)."

Al doilea pelerinaj

La scurt timp dupa ace... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro