Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Prin tradare, la 27 decembrie 1784, de catre padurarul Anton Melzer din Abrud, Horea si Closca au fost prinsi in padurea Scorusetului din Muntii Gilaului. In 30 ianuarie 1785 a cazut prizonier si Crisan, vandut de noua tarani greco-catolici din Carpenis, capeteniile lor fiind preotii greco-catolici din acel sat, tata si fiu (Popa Moise si Popa Moise cel Tanar). S-a constituit o comisie de ancheta, condusa de baronul Anton Iankovic, care a cercetat desfasurarea rascoalei si pe cei trei conducatori ai acesteia. Horea si Closca au fost supusi celei mai grele pedepse prevazuta de Constitutio Criminalis Theresiana, prin frangerea cu roata. Procesiunea era incadrata de un escadron de cavalerie de Toscana si aproximativ de 300 de pedestrasi si husari. Pe Dealul Furcilor (astazi Dealul lui Horea), in jurul podiumului amenajat, au fost adusi cu forta cate trei tineri si trei batrani, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfasurat principalele evenimente ale rascoalei. Modul in care era practicata zdrobirea cu roata se cunoaste din codicele terezian, din documente si este aidoma ilustrata de unele reprezentari grafice contemporane. Condamnatul era asezat pe spate, in pozitie rastignit, pe un "pat" lucrat fie din doua barne cioplite, imbinate in forma de X, pe care era legal de maini si de picioare, fie in forma simpla: mainile si picioarele condamnatului erau legate la capete de tarusi, iar sub el, mai ales pe sub picioare si pe sub maini erau asezate curmezis, la mici distante, bucati de lemn, cum se pare ca a fost cazul aici. Roata de executie era o roata de car, obisnuita sau mai mare, cu butucul plin si neferecata, in schimb avand fixat pe circumferinta, la o parte, o sina de fier in forma de citit. Calaul se aseza in picioare deasupra condamnatului, mai precis deasupra locului unde avea sa loveasca, fixand roata cu ambele maini de obezi, perpendicular, cu ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro