EXCLUSIV. Istorii cenzurate (Partea a II-a): Eroul din Borsa

Un primar de 21 de ani si rezistenta de la Ieud Dupa adunare, primarul Strifunda hotaraste formarea unui comitet care sa se ocupe de apararea Borsei. Se organizeaza grupe de tarani, dintre cei mai curajosi, care stiu sa si manuiasca arma, cu scopul de a-i prinde pe delegatii trimisi de la Sighet. Demn de mentionat ca se strang, cu ajutorul intelectualitatii de la sate, aproape 100.000 de semnaturi de pe cuprinsul Maramuresului, prin care oamenii cer ca vatra lor sa ramana intre hotarele Romaniei. Marea adunare populara de la 5 martie 1945 De la un sat la altul se duce apoi vorba, prin stafete, ca poporul trebuie sa se ridice in ziua de 5 martie, sa mearga la Sighet, sa spuna asa-zisei conduceri ca maramuresenii apartin Romaniei. El face un tablou al zonei sale de competenta, in care, mai presus de toate, este evidentiat faptul ca lipsa structurilor de forta ale statului roman din Maramures, in speta Jandarmeria, a fost suplinita de implicarea masiva a civililor. "Daca nu vom face asa, vom fi blestemati pe veci de urmasii nostri" Privim din nou spre Borsa, pentru ca, asa cum istoricii recunosc, din acest loc vine cel mai important sprijin pentru miscarea de forta a romanilor. Satenii se intorc de acolo cu o "recolta" bogata - patru tunuri de munte, aruncatoare de mine si mitraliere, pusti, grenade ofensive si multa munitie. Armata maramuresenilor, intre 5.000 si 10.000 de oameni Un alt martor ocular, Ioan Palcus, amintit in lucrarea sa de profesorul Gherhes, arata ca taranii din satul Petrova au plecat cu carele incarcate cu merinde, semn ca lumea se astepta ca razmerita sa se prelungeasca.

acum 113 luni (7 Feb 2015)

Dupa ce ieri am prezentat pe larg modul in care sovieticii orchestreaza alipirea Maramuresului la Ucraina Subcarpatica, azi veti vedea cum maramuresenii se ridica la lupta, pentru a-si apara vatra, dar si in speranta pastrarii hotarelor Romaniei Mari.

Informatii pretioase despre evenimentele din 1945 din Maramures am aflat de la Nicoara Mihali, scriitor, jurnalist si profesor, pe care l-am intalnit in Baia Mare. Aflu de la noua mea cunostinta ca Nicoara Timis a fost unul dintre cei care au luat parte la evenimentele din 1945. Borsa era condusa atunci de primarul Gavrila Mihali-Strifunda. Istorii cenzurate (Partea I): Revolta furcilor impotriva Moscovei

Era in a doua saptamana a lui februarie, cand primarul convoaca suflarea localitatii la o adunare, sa spuna oamenilor despre faptul ca Maramuresul e pe cale sa fie rupt din trupul Romaniei. Primarul ne-a adus la cunostinta trista si ingrijoratoarea veste", povesteste Nicoara Timis, care pe atunci avea 21 de ani. El expune apoi cuvintele rostite de Mihali. "Ne aflam intr-un moment de cumpana. De noi depinde daca vom fi liberi. De noi depinde daca ne vom pastra limba, credinta, traditiile noastre stramosesti, daca neamul romanesc din Maramures va trai liber sau nu".

Sutele de participanti raman inmarmuriti in fata acestor vesti.

Un primar de 21 de ani si rezistenta de la Ieud

Dupa adunare, primarul Strifunda hotaraste formarea unui comitet care sa se ocupe de apararea Borsei. La fel se intampla si in alte localitati din Maramures, cel mai bun exemplu fiind la Ieud, arata in lucrarea sa profesorul Ilie Gherhes. Edil tanar, de numai 21 de ani, era la Ieud, Dumitru Pop-Roibu.

Se organizeaza grupe de tarani, dintre cei mai curajosi, care stiu sa si manuiasca arma, cu scopul de a-i prinde pe delegatii trimisi de la Sighet. Nu mai putin de 25 de prizonieri cad astfel in plasa celor din Ieud. Mica armata locala intervine si in satele din apropiere, alungandu-i pe agitat... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro