In sfarsit, Statele Unite dau semne ca-si revin din criza care a izbucnit la finalul mandatului presedintelui George W. Bush, cand socul creat de implozia sistemului financiar s-a raspandit in toata lumea. In cel mai bun caz, distanta dintre locul unde s-ar fi aflat economia si unde se afla acum nu se mai mareste. Pagubele produse de criza par sa fie de lunga durata. Peste Atlantic, se vad putine semne ale unei reveniri, fie si atat de modesta precum cea a SUA. Distanta dintre unde este Europa acum si unde ar fi fost in lipsa acestei crize continua sa creasca. In majoritatea tarilor Uniunii Europene, PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic decat era inainte de recesiune. O jumatate de deceniu pierduta se transforma rapid intr-un deceniu intreg pierdut.

Dincolo de statisticile reci, vietile sunt ruinate, visurile sunt distruse si familiile se despart (sau nu se formeaza) cat timp stagnarea - chiar depresiunea in unele locuri - continua de la un an la altul. Inainte de criza, majoritatea aveau chiar economii functionale. In unele locuri, productivitatea pe ora - sau rata de crestere - era printre cele mai mari din lume.

Da, America si-a administrat prost economia, dar nu a reusit sa transfere cumva greul caderii globale spre Europa. Starea generala de rau din UE este autoprovocata, din cauza unei succesiuni fara precedent de decizii economice proaste, pornind chiar de la crearea monedei euro. Si, in absenta unei vointe politice de a crea institutii care sa permita functionarea monedei unice, stricaciunea nu este reparata.

Actuala harababura provine, in parte, de la aderarea la o credinta de mult discreditata, a bunei functionari a pietelor fara imperfectiuni in informatii si competitie. Orgoliul a jucat de asemenea un rol. Cum altfel poate fi explicat faptul ca, an dupa an, previziunile cu privire la consecintele propriilor politici facute de oficialii europeni au fost in mod constant gresite?

Iar aceste previziuni au fost gresite nu... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro