Episcopul greco-catolic Ioan Suciu, ucis de comunisti la Sighet, pentru ca n-a vrut unirea cu Biserica Ortodoxa: "Stalin se aseamana cu Samson din Biblie"
Din 1947, la un an dupa ce Episcopul Alexandru Rusu al Maramuresului a fost respins de Guvernul Petru Groza, Suciu a fost numit de Sfantul Scaun Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia si Fagaras. Raportul se incheia cu o caracterizare a subiectului supravegheat: cateva date biografice de rutina, o insiruire de prietenii si relatii din Bucuresti (monseniorul Ghika si sora sa, consulul general Chinezu, secretarul general din Ministerul de Externe Stoica, Hatieganu si fiul), urmate de cateva detalii - "bine vazut in cercurile anglo-americane, de la misiunea americana a primit cadou paine si sardele proaspete", "calatoreste in clasa treia, pe tampoane, dispretuieste confortul", "mic de statura, uscativ, pare un ostas al lui Christos, asemeni figurilor lui El Greco", si probabil cel mai important aspect, "e seful spiritual al lui Maniu, Badacinul fiind in dieceza lui Suciu". In anticiparea actului de destituire, a pornit intr-un amplu turneu prin Cluj si Mures, in care a renuntat la aluziile privind ilegitimitatea regimului politic: "Suntem condusi de straini si toate se pun la cale de catre acestia. Predicile sale adunau sute de oameni de prin satele ardelene, incat agentii Securitatii se declarau coplesiti: "Prin predicile rostite de acest episcop, membrii organizatiilor politice au ramas foarte deprimati, fiindca acesta prin cele spuse le-a irosit munca depusa cu atata truda", arata o nota privind un pelerinaj din 8 septembrie in Sanmartinul de Campie. Intelegea ca nu mai era cale de intors si mai intelegea ca dusmanul nu era decat unul singur, nu arunca vina si asupra ortodocsilor: "Sa nu credem ca actul de trecere a fost cerut de preotii ortodocsi; Intors in tara, a intrat profesor de religie si de limba italiana la liceul comercial de baieti si la Academia de Teologie din Blaj.
"Cetatea Bisericii lui Hristos pe pamantul romanesc e lovita de fiii intunericului. (...) Eu nu pot crede ca neamul acesta si fiii Bisericii lui Hristos intre romani sa formeze un sinistru iarmaroc de tradatori. (...) In aceste umiliri, in aceste dureri si batjocuri, amenintari si lovituri, in aceste rani vor fi inmormantati vrajmasii lui Dumnezeu, iar daca va fi nevoie, ii vom ineca in sangele nostru." Acesta era mesajul Episcopului de Blaj, Ioan Suciu, in scrisoarea pastorala transmisa tinerilor greco-catolici din dieceza sa, in 13 octombrie 1948. Indemna la rezistenta pana la ultima suflare, rezistenta loiala si darza, rezistenta obligatorie si esentiala, caci erau vremurile in care comunistii isi ascuteau secerile spre a reteza din radacina tot ce insemna traditie in Romania. Si se deda cu fiecare ocazie la apararea credintei sale stramosesti si a poporului sau. Era ager la minte si aspru la vorba, mereu cu un ochi deschis catre societate si catre activitatile politice care tulburau viata cetatii. Avea si harul de a vorbi pe intelesul generatiei tinere. Din 1947, la un an dupa ce Episcopul Alexandru Rusu al Maramuresului a fost respins de Guvernul Petru Groza, Suciu a fost numit de Sfantul Scaun Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia si Fagaras. Din aceasta functie de conducere a avut o activitate anticomunista fatisa, asidua, neincetata, i-a indemnat pe oameni sa reziste in fata puhoiului rosu ce se revarsa de la Rasarit si sa ramana drepti in credinta lor.
Intelesese inca de pe la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial cum avea sa arate viitorul. De pilda, chiar inainte de toamna electorala, fatala!, a lui 1946, in vara asadar, a sustinut o serie de conferinte la Catedrala romano-catolica Sf. Agentii de informatie au retinut cum Ioan Suciu nu s-a ascuns dupa vreo perdea si a luat in desert numele lui Stalin.
Stalin, ca Samson A ramas totul scris in arhivele Securitatii, publicate de CNSAS: "[A facut] aluziuni rautacioase la adre... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro