Combaterea durerii provocata de un tratament chirurgical a fost o "fixatie" a medicilor inca din antichitate, adica din vremea parintilor medicinei. Tamaduitorii hipocratici foloseau, se pare, diferite extracte de plante (hioscina, scopolamina, opiumul) pentru combaterea durerii, prin Evul Mediu a fost la mare trecere alcoolul de distilatie, insa anestezia (asa cum o stim in zilele noastre) este o inventie destul de recenta, adica de pe la jumatatea secolului al XIX-lea.

Conform ultimelor analize istorice, adevaratul inventator al procedeului ar fi fost doctorul englez Crawford William Long (1815-1878), a efectuat prima anestezie cu eter pentru extirparea unei tumori a regiunii suboccipitale, in ziua de 30 martie 1842.

Long nu s-a bucurat insa de niciun fel de recunoastere in lumea stiintifica, dat fiind ca nu si-a comunicat rezultatele, astfel incat, inventatorul anesteziei cu eter este considerat in literatura de specialitate dentistul William T.G. De altfel, Snow a fost "anestezist sef" al Londrei si a pus si bazele teoretice ale procedurii medicale, in lucrarea "Despre inhalarea eterului in interventiile chirurgicale" (publicata la 1851), in care descrie cinci stadii ale anesteziei cu eter la om.

Tot Snow este cel care trece anestezia de la foarte periculosul eter la cloroform, administrand cu aceasta din urma substanta peste 4000 de anestezii, fara nici un deces. Oarecum surprinzator, spitatele romanesti au tinut si ele pasul cu progresul

Astfel, in "Temesvarer Wochenblatt" din 13 februarie1847, apare un articol in care se raporteaza efectuarea de catre chirurgii Mathyus Musil (1806-1889) si Joseph Siehs (1813-1850) a unei anestezii cu eter sulfuric la spitalul militar din Timisoara. Se intampla la data de 5 februarie 1847 pentru o interventie de amputatie a coapsei bolnavului Nicolae Munteanu. Interventia este mentionata in revista "Albina" nr.12, din 9 februari... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro