Invaziile sovietice din anii 1940 si 1944 i-a facut pe romanii din nordul Bucovinei, precum si pe cei din Basarabia, sa paraseasca aceste regiuni si sa plece in capatul celalalt al Romaniei, in zona Banatului.

Pentru a scapa din fata invaziei staliniste, intelectualii din Bucovina si Basarabia au fost trimisi in alte regiuni din tara, Banatul devenind principalul loc de refugiu pentru romanii din aceasta zona ce vroiau sa scape de navalirea sovieticilor. Multa lume ne privea cu suspiciune, cu prea putina simpatie, oamenii nu pricepeau de cine si de ce am fugit.

Inainte de 23 august 1944, conducatorii tarii au adoptat o politica de a muta fugarii din Bucovina si Basarabia in satele in care comunitatea cea mai numeroasa era formata din etnici germani, intentia fiind aceea de a schimba raportul etnic in favoarea romanilor.

In luna iunie 1951, in jur de 8.500 de bucovineni si basarabeni au fost deportati din apropierea frontierei cu Iugoslavia in Baragan, ei primind o noua lovitura dupa ce au fost nevoiti sa-si paraseasca teritoriile pe care s-au nascut, au copilarit si au locuit. Motivul invocat de autoritati este acela ca s-ar fi folosit de acte false pentru a ajunge in Banat. Atunci, in iunie 1951, aveam doar 8 ani, cand in miez de noapte ne-am trezit cu inarmati, care in cateva ore ne-au imbarcat ca pe vite, fara a avea dreptul sa ne luam bunuri de stricta necesitate, si timp de doua saptamani am calatorit, sub paza, fara a sti incotro ne indreptam (se soptea cu groaza: Siberia!). Aici, la Latesti, a urmat o lupta crancena pentru supravietuire, fara acoperis, fara hrana si apa (Borcea, bratul Dunarii, era la circa 2 km), fara siguranta zilei de maine", a povestit refugiatul Vasile Calestru, conform aceluiasi istoric Mircea Rusnac.

La deportarea bucovinenilor si a bucovinenilor din Banat in Baragan au luat parte si mai multi banateni, mai ales cei de etnie germana, car... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro