Dragoste la prima alergare: fascinanta poveste a japonezei care a lasat Osaka pentru Bucuresti in numele unei iubiri

Comunitatea japoneza din Romania numara cam 600 de oameni, cei mai multi fiind angajati ai unor firme din "Tara Soarelui Rasare". Nu e periculos sa alergati atat de des pe distanta de 42 de kilometri? E de la varsta si de la uzura. 2 ore si 54 de minute e timpul cel mai bun realizat de Ogawa la un maraton, acum mai multi ani. 3 ore si 41 de minute a fost timpul cu care Ogawa s-a clasat pe primul loc in categoria ei de varsta, la Maratonul International Cluj, in aprilie. Mai ales ca nici sora mea nu poate sa aiba tot timpul grija de ea pentru ca are si ea viata si preocuparile ei. De exemplu, intr-o companie, angajatii nu-si iau concediu de o saptamana decat de doua ori in viata: pentru nunta si cand ajung la 30 de ani de munca! Am mai fost la Timisoara, Brasov, Deva, Arad, Cluj, Rosia Montana, la Targoviste de doua ori, la semimaraton, la Hunedoara, tot la semimaraton.

acum 37 luni (30 Jun 2017)

Comunitatea japoneza din Romania numara cam 600 de oameni, cei mai multi fiind angajati ai unor firme din "Tara Soarelui Rasare". Daca vom conveni ca cea mai cunoscuta figura a acestei comunitati e Takayuki Seto, mijlocasul Astrei, care a ajuns in Romania in 2007, atunci pe locul al doilea s-ar clasa, cu siguranta, un alt om din lumea sportului: Hiroko Ogawa. In lumea alergatorilor din Romania, ea e o figura emblematica, respectata si "abonata" la podium, aproape la fiecare cursa. "Weekend Adevarul": De unde pana unde legatura cu Romania, o tara unde vezi foarte putini japonezi? Acolo, eu eram intr-o echipa de patru japonezi, iar el facea parte dintr-o echipa de trei romani. Am acceptat pentru ca m-am indragostit de el. A urmat o perioada in care m-am tot gandit daca pot sau nu sa plec din Osaka. Eram asistenta sociala acolo si lucram cu copii cu dizabilitati. De atunci, ma intorc in Japonia o data pe an, in vizita, in iarna. Acolo au ramas mama si sora mea, care e mai mica decat mine cu un an. Nu e o tara tocmai avansata, comparativ cu Japonia... Si imi pare rau sa spun asta, dar confundam Bucurestiul cu Budapesta. M-am gandit ca, totusi, e o tara europeana. Poate nu de talia Frantei sau a Germaniei, dar nici nu poate fi una inapoiata. Si cum a fost primul contact cu Romania? Mai ales ca punctul intrarii a fost Gara de Nord. Am zburat cu avionul pana la Istanbul, iar de acolo am luat trenul pana la Bucuresti. Tin minte ca in Gara de Nord era intuneric si m-a pacalit cineva. A zis ca vrea sa ma ajute cu bagajele, le-a carat 200 de metri, dupa care i-a cerut bani prietenului meu. Am trecut peste socul primului contact cu Romania datorita entuziasmului unui inceput de drum. Plus ca m-am gandit ca e tara iubitului meu. De aceea, poate ca am inchis ochii la unele neajunsuri. M-a ajutat si alergarea sa ma adaptez la viata de aici. Tin minte ca prima mea cursa in Romania a fost un cros la Bucuresti. Crosul Loteriei pe care l-am castigat la categoria mea de varsta. Tin min... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro