In revista "Sezatoarea", prima publicatie romaneasca de literatura populara si folclor (aparuta intre 1892 si 1931), si-au gasit locul o multime de articole dedicate credintelor, superstitiilor si bogatiilor spirituale culese din satele Moldovei si Munteniei. Autorul a cules o serie de mituri care circulau despre acest personaj, sau legate de influenta sa asupra lumii la sfarsit de veac XIX. Poporul nostru crede ca dracul ii facut de Dumnezeu si la inceput a fost inger, dar din cauza mindriei lui a cazut din cinstea ce avea. Dumnezeu l-a pedepsit sa nu mai stea langa scaunul lui in cer, ci sa cada jos, pe pamant. Cate un drac se tine de fiecare om si-l indeamna la rele. Locul lui de sedere este pe umarul sting, caci pe umarul drept sta un inger care indeamna pe om la fapte bune. Omul care face fapte rele isi indeparteaza pe inger de la el si ramane numai pe sama dracului. Ei locuiesc prin zidiri parasite, pivniti, mori, prin codri pina si'n biserica de unde numai atita fuge cind iese preotul cu sfintele daruri. Dracu se ascunde sub copaci, sub vite, sub oameni si mai cu sama sub cini si mite, de aceia le alunga oamenii de pe linga ei, in vreme de cumpana. Tutunul a crescut din singele unui drac care s-a spinzurat si de aceea, cine fumeaza tutun, pe ceea lume ar sa sada'n fum. Bradul ii facut de Dumnezeu, da', tot cerindu-l dracul, D-zeu i l-a fagaduit ca-l da, dupa ce a cadea frunza. Cine poate avea pe dracu, poate face minunatii mari: pe cine vrea il poate duce calare pe prajina, poate lua mana vacilor, poate face de ursita, si cite multe altele de acestea pe care nu le poate face omul singur. Cind vrea cineva sa capete un drac, ia un ou de parasitura (ou de tot mic, de gaina sau alta pasare) si-l cloceste subsuoara timp de o luna, da la biserica nu trebue sa se duca in acel timp. D-zeu a pus pe Sfintul Ilie sa ucida pe dracu; cind tuna, alearga dupa el si cind trazneste a ucis pe dracu." ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro