DOCUMENTAR Povestea ultimilor lautari de matase de pe piatra Bucurestiului. Costel Vasilescu: "Oamenii stabileau nunta dupa programul meu"

DOCUMENTAR Povestea ultimilor lautari de matase de pe piatra Bucurestiului. Costel Vasilescu:

Muzica lautareasca urbana de mahala, adica o fuziune greco-balcanico-romaneasco-tiganeasca, a rasunat pe toate bulevardele si in toate parcurile Capitalei, i-a unit in simtiri pe toti bucurestenii, etnici tigani si romani deopotriva, a avut vedetele ei, baieti buni, care munceau ore in sir pana gaseau acel acord care sa-i multumeasca: Hopa Mitica, primul trompetist cu surdina, Gheorghita Trandafir, primul lautar care a cantat cu acordeon piano, Fane Visan "Chioru" - care, de fapt, era orb -, Constantin Eftimiu, Ion Namol, Mitica Ciuciu si George Pantazi, primii din Bucuresti care au cantat cu tambalul de concert si mai tarziu, fratii Gore, Dona Dumitru Siminica, Romica Puceanu, Gabi Lunca. Daca nu ar fi o stiinta cat se poate de riguroasa, ar putea fi oricand o cautare de basm, in care protagonisti sunt cei mai inzestrati muzicanti romani de care nu a auzit nimeni si un baiat de la oras, cuprins de o dorinta nebuna sa-si cunoasca si sa-si inteleaga trecutul. Traditii culturale seculare dispar si copiii mei isi vor dori sa faca asta - caci ne vom relaxa, nu vom mai avea probleme la educatie si sanatate si vom incepe sa ne preocupam de probleme de lumea intai, de radacini, de cultura - si va fi prea tarziu", explica Bogdan. Pe de o parte isi obliga elevii si studentii sa fie patrioti - un cuvant pretentios, dar care explica multe -, ii obliga sa invete la examene cantece batranesti si balade, "Toma Alimos", "Miorita", "Manastirea Argesului" ("Mesterul Manole"), dar in acelasi timp, daca il aduc pe nea Petrica Calistrache de la Naipu sa cante sau despre Iancu Jianu, despre care canta de parca l-ar fi cunoscut, nu numai ca statul roman nu ar fi interesat, dar nici nu vrea sa fie interesat, ii repugna numai cand il vede. Insa Bogdan Simion se considera un invingator in lupta cu autismul cultural daca reuseste sa trezeasca catusi de putin constiintele ametite de atata haos consumerit, de globalizarea informatiilor de tot soiul, de toate atractiile efemere: "Simt ca se indesesc momentele cand noi, tinerii, simtim ca ne ratacim.

acum 49 luni (18 Jun 2016)

In miezul saptamanii de lucru, un club frecventabil din centrul Bucurestiului este arhiplin. Stau tinerii imprastiati care pe unde apuca, cu cate o sticla de bere in mana, si asteapta, discuta, se hlizesc unii la altii. In seara aceasta, a fost abandonata muzica electronica, pe care stiu cu totii sa se miste atat de bine. Se canta muzica lautareasca bucuresteneasca: Samanul Mut si lautarii de matase. Doamnelor si domnilor, iata-i: Nelu Raducanu la tambal, Milan de la Bobesti la contrabas, Gigel Mihai la vioara, Victor Teisanu la acordeon si Costel Vasilescu la trompeta. Bogdan Mihai Simion, la voce si la cobza, maestru de ceremonii si mediatorul dintre muzica aceasta veche si tineretul zilelor noastre. Se calca pe cate-un deget de la picior, se tin in brate baieti si fete, se leagana usor pe ritmurile muzicii. Muzica o ia binisor din loc, lautarii canta cu artificii vocale prelungi, de jale, de dragoste, de stelele de pe cer, de noroc. Prin public, intr-un colt se vad fete inmarmurite si intr-altul se aud chiote si suieraturi, "Bravo" si "Bine, Costele! Inspre finalul concertului, Milan de la Bobesti striga in saga: "Imi cer scuze, n-o sa va mai intalniti cu asa ceva!". O nunta la care canta Buza Pana (acordeon), Costel Vasilescu (trompeta cu surdina), Toni Iordache (tambal), Ion Babulea (contrabas), Bebe de la Petrachioaia (acordeon), Mitica Chiru (vioara) si Nicu Bela (acordeon) 2. Fratii Gore, Aurel (vioara) si Victor (acordeon)

Cei mai vestiti lautari

Acesti oameni reprezinta ultima generatie de lautari din Bucuresti care inca mai canta acele muzici vechi de peste jumatate de secol. Ei sunt ultimii lautari de matase, adica muzicieni cu staif, de la oras, mai rafinati tehnic decat lautarii de tara.

Muzica lautareasca urbana de mahala, adica o fuziune greco-balcanico-romaneasco-tiganeasca, a rasunat pe toate bulevardele si in toate parcurile Capitalei, i-a unit in simtiri pe toti bucur... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro