Dobrogea idilica, descrisa in perioada interbelica: "Acoperisurile de case au drept ecran albastrul marii"

Dobrogea idilica, descrisa in perioada interbelica:

Ion Simionescu, academicianul care a trait intre anii 1873 si 1944, este nimeni altul decat tatal faimoasei Sanda Marin, Cecilia Maria Simionescu pe numele ei adevarat, autoarea cartii de bucate preferate de romani. Descrierea fabuloasa a unui calator: "Pamantul dobrogean este o adevarata arca a lui Noe" Nicolae Iorga, calator in vechea Dobroge: "Constanta, marita, foarte curata, scanteind din toate luminile si cantand din toate muzicile de sezon" Regina Maria, despre femeile rome: "Nicio vrajitoare din povestile de zane ale lui Andersen nu poate sta la intrecere cu aceste ciudate fapturi batrane" De ce se cred dobrogenii mai cu mot decat restul romanilor: au un vechi secret care le sporeste mandria.

acum 46 luni (29 Jan 2017)

Ion Simionescu, academicianul care a trait intre anii 1873 si 1944, este nimeni altul decat tatal faimoasei Sanda Marin, Cecilia Maria Simionescu pe numele ei adevarat, autoarea cartii de bucate preferate de romani. Naturalistul preda la Universitatea din Iasi, iar in primavara lui 1928 a publicat seria sa de carti de calatorie prin Romania, intitulata "O tara din povesti".

Ion Simionescu a mers pe urmele drumului realizat de englezi in 1850, la comanda Imperiului Otoman care a stapanit regiunea dintre Dunare si Marea Neagra de la 1420 pana la pierderea Razboiului de Independenta (1877-1878). Mergand intre Constanta si Cernavoda, pe unde englezii construisera calea ferata, el a observat cum decurgea viata bastinasilor care pentru restul tarii erau inca o curiozitate.

Acoperisurile de case, cu aspect mediteranean, au drept ecran albastrul marii.

Admiri tabloul variat, dar ceea ce vezi iti evoca si sfortarea facuta de noi, pentru ca in nici 50 ani, o clipa in viata unui popor, sa schimbam un biet port pescaresc, in care abia puteau ancora corabiile cu panze cu pantecele umflat, in al doilea port al Marii Negre, de unde pleaca vapoarele noastre spre tarmuri departate. Ce cantece de lauda si-ar face altii, dupa asemenea semn de vitalitate etnica, de munca incordata! Totdeauna, trecand prin acest oras prefacut pe de-a-ntregul, ma inchin ca in fata unui altar al muncii de care suntem capabili.

Constanta, alaturea de Baraganul transformat in granar, le socotesc icoanele care chezasuiesc ca si noi suntem in stare sa infaptuim minuni.

In drumul sau, Ion Simionescu intalneste etniile care locuiesc in Dobrogea si pe care naturalistul le descrie intocmai.

Despre satrele de tigani nomazi care coloreaza stepa, spune ca ele sunt o dovada vie a timpurilor stravechi, in care tigancile se indeletnicesc cu vrajitoria.

Vorbi... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro