Disimularea cea de toate zilele
Stia bine aceasta teorie a disimularii, dar o vedea exact in cheia de care si el, si colegii lui, s-au folosit pentru a-si crea si consolida pozitiile de conducere. Iar cei care nu au votat, majoritari, au ales, de fapt, calea de mijloc care ii absolva de raspundere, dar le da voie sa carteasca. Am crezut ca strada care a condamnat neglijenta criminala de la Colectiv, care s-a incarcat de manie in fata otravii Hexi Pharma, care are incredere in DNA si biserica va iesi la vot si va mai indrepta peisajul politic.
Caragiale ramane un autor de studiat din toate perspectivele, nu doar din cea literara. Un bun prieten sociolog, autor al unei excelente interpretari a lui Caragiale, imi spunea, dupa ce a vazut rezultatele alegerilor, ca disimularea este o caracteristica a unei lumi aflata la intersectia violentelor. Nu-mi place descrierea, dar nu pot sa nu ma uit la ce s-a petrecut in ultimele secole cu societatea romaneasca.
Un vorbim si alta fumam, ar fi una dintre adaptarile la spatiul romanesc contemporan a replicilor din piesa lui Caragiale. Un politician cu functie de la Bucuresti spunea, acum cateva saptamani, dupa ce coborase dintr-o masina scumpa, ca oamenii se dau dupa putere si ca trebuie sa le spui exact ceea ce vor sa auda. Stia bine aceasta teorie a disimularii, dar o vedea exact in cheia de care si el, si colegii lui, s-au folosit pentru a-si crea si consolida pozitiile de conducere. Rezultatele de la aceste alegeri locale ii dau dreptate. Iar cei care nu au votat, majoritari, au ales, de fapt, calea de mijloc care ii absolva de raspundere, dar le da voie sa carteasca.
"A furat, dar a si facut ceva" a fost singura propozitie pe care am auzit-o in aceasta campanie electorala care a fost asumata integral de cei care au rostit-o. Unul dintre ei, primarul de la Baia-Mare a castigat alegerile din arest. Spunea George Enescu, plin de amaraciune, ca "suntem foarte departe de ce eram candva". O scurta privire in urma imi aduce in fata ochilor epoca Fanarului, tradarile… Citeam ieri glume despre bucurestenii care se aflau pe Valea Prahovei si pareau ca nu se duc spre casa pentru ca voiau sa ajunga intr-un oras condus de PSD. Blestemul crimei si apasarii regimului rosu, dar si schemele de supravietuire si de disimulare au continuat baletul dintre cel puternic si cel slab. De la slugarnicia in fata sefilor, la injuratura printre dinti atunci cand seful era intors cu spatele. De la ascultatul posturilor de radio din vest, la furtul devenit obicei cotidian. ... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro