Din inchisorile regimului dictatorial sirian se iese greu in viata (II). DR. JAMAL NABHAN: "Regimuri precum cel al lui Assad nu ar trebui sa existe nicaieri in lume!"
Două zile de pauză intre ședințele de tortură Intre ședințele de tortură erau două zile, absolut necesare ca deținuții să redevină conștienți, altminteri nu-și invățau "lecția". Nu mă uitam la el, ca să nu-i intrerup strădania de a relata la rece. Cand a ajuns la primul punct de control, a spus că vrea să ajungă la generalul Kanaan, care ii este văr. L-au eliberat cand -credea că va fi executat Cand au sosit gardienii și l-au scos din celulă, Jamal a crezut că-l vor duce in fața plutonului de exe-cuție. Fiind sigur că e vorba de execuție, Jamal l-a rugat să spună soldaților să-l impuște in cap, să nu indure și mai mult chin, măcar in clipa morții. A auzit de torturile la care au fost supuși copiii de la o școală din Daraa. Ceea ce s-a construit in mintea lui in acele zile de chin și coșmar cumplit a fost ceva ce nu putea ține de oameni, de omenesc, de umanitate.
Cand oamenii erau ridicați, rudele nici măcar nu erau anunțate unde au fost duși.
Un casap ca Bashar al-Assad nu părăsește puterea de bunăvoie, ci doar prin forță armată externă. Intervenția brutală a Rusiei și Iranului in susținerea regimului care le-a promis monopol pe gazele din Mediterana a zădărnicit intervențiile militare ale coaliției conduse de SUA.
Dr. Jamal nu știe cum a trecut acea primă noapte infernală, intr-o inchisoare a regimului. Durerile l-au ținut intr-o stare de semiinconștiență. A doua zi a primit prima lecție de supraviețuire: "Treaba ta dacă vrei să refuzi mancarea, dar apa trebuie s-o bei toată. Cand gar-dianul a venit cu cazanul care mirosea a urină, toată lumea s-a ridicat și s-a incolonat in liniște. La ușă era un pahar metalic, legat cu un lanț. Mancarea era un terci format din resturile rămase de la armată, scurse din farfurii in cazane. Erau toate resturile, inclusiv de desert, totul acrit. Cine era sensibil cu stomacul nu putea supraviețui. Uneori era atat de stricată, incat unii o refuzau și beau doar paharul cu apă amestecată cu urină.
Două zile de pauză intre ședințele de tortură
Intre ședințele de tortură erau două zile, absolut necesare ca deținuții să redevină conștienți, altminteri nu-și invățau "lecția". La a doua "ședință", Jamal a făcut cunoștință cu electrozii. Torționarii i-au aplicat electrozi pe părțile intime și au dat drumul la curent. Durerea acestui tip de tortură depășește definiția de "suferință fizică violentă". Vorbeam cu Jamal de trei ore. Povestea cu intreruperi foarte scurte, ca să dea răgaz autocontrolului să-și facă treaba, să-i țină vocea in parametri normali. Nu mă uitam la el, ca să nu-i intrerup strădania de a relata la rece. Insă, la acest punct, s-a făcut liniște mai mult decat de obicei. L-am lovit cu pixul peste mană, n-am știut ce altceva să fac. Dacă ies, am s... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro