"Din culisele cinematografiei". Tudor Vladimirescu, la un pas sa devina "comisar bolsevic". Papil Panduru: "Au ajuns jidanii sa faca filme despre olteni!"
In calitatea sa de director al Studioului Cinematografic Bucuresti, Paul Cornea s-a gandit, la sfarsitul anilor '50, sa aduca in Romania un scenarist italian, spre a-i initia in meserie si pe autorii romani, mai ales ca aceasta profesie era una complet noua, din pricina lipsei de traditie si cultura cinematografica. Era cu totul altceva decat cerusem, dar m-am bucurat totusi, socotind ca trimisul cinematografiei unei mari culturi, care-i daduse pe Dostoievski, Tolstoi, Cehov si atatia altii de care ma indragostisem la iesirea din adolescenta, iar in domeniul filmului pe un Eisenstein si un Pudovkin, nu putea fi un aparatcik de duzina. Avea in jur de 60 de ani, aerul binevoitor si pocait al cuiva care trecuse prin experienta epurarilor staliniste, unde isi educase conformismul si obedienta fata de sefi, dar si viclenia necesara supravietuirii. A fost, pe rand, copil al strazii, vanzator de ziare, muncitor in cadrul echipelor de interventii la daramaturile provocate de bombardamentele anglo-americane, respectiv ucenic la un atelier de grafica publicitara si redactor la "Glasul Armatei". Filmarile au avut loc in perioada 3 ianuarie - 31 octombrie 1962, la Craiova - Facai (pe un platou exterior amenajat pe 2 hectare), Barsesti, Racovita, manastirile Govora, Tismana si Cozia, Straulesti, Arcani, iar interioarele la Bucuresti si pe platoul de la Buftea.
Pentru cel dintai episod al "Epopeii Nationale Cinematografice" a fost aleasa povestea lui Tudor Vladimirescu si a Revolutiei din 1821.
Scriitorul ii dedicase si un poem, "Intamplari din marea rascoala" (1953) si o piesa de teatru, "Tudor din Vladimiri" (1955), care a avut premiera la 2 octombrie 1957 pe scena Teatrului National din Craiova. Pusa in scena de Dinu Cernescu si Radu Penciulescu, piesa a avut o distributie de zile mari, din care n-au lipsit Gheorghe Cozorici, in rolul lui Tudor, respectiv Amza Pellea, Constantin Rautchi, Vasile Nitulescu, Dumitru Rucareanu, Sanda Toma, Aristide Teica sau Ion Marinescu.
"Jejelenko corespundea deplin posturii de soricel"
Scenariul lui Mihnea Gheorghiu, contractat imediat de catre conducerea Studioului Cinematografic Bucuresti, trebuia sa intre in productie in decursul anului 1958, avandu-l ca regizor pe Aurel Miheles si drept consilier sovietic pe J.M. In calitatea sa de director al Studioului Cinematografic Bucuresti, Paul Cornea s-a gandit, la sfarsitul anilor '50, sa aduca in Romania un scenarist italian, spre a-i initia in meserie si pe autorii romani, mai ales ca aceasta profesie era una complet noua, din pricina lipsei de traditie si cultura cinematografica. - Ministru al Culturii) a parut incantata de propunere si, bineinteles, a trecut la consultari. Au trecut cateva luni fara raspuns, incat ma resemnasem cu ideea ca, asemenea altor ale mele, si de aceasta se va alege praful. Era cu totul altceva decat cerusem, dar m-am bucurat totusi, socotind ca trimisul cinematografiei unei mari culturi, care-i daduse pe Dostoievski, Tolstoi, Cehov si atatia altii de care ma indragostisem la iesirea din adolescenta, iar in domeniul filmului pe un Eisenstein si un Pudovkin, nu putea fi un aparatcik de duzina. Avea in jur de 60 de ani, aerul binevoitor si pocait al cuiva care trecuse prin experienta epurarilor staliniste, unde isi educase conformismul ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro