"Din culisele cinematografiei". Cum a ajuns un regizor francez premiat cu "Palme d'Or" sa ecranizeze povestea lui Codin, temutul urias din Comorofca

Halfon intentionase sa filmeze Comorofca in Turcia Inainte de a veni la Bucuresti, Halfon incercase sa realizeze filmul in coproductie cu Turcia, dar autoritatile de la Istanbul n-au fost de acord, intrucat la vremea respectiva nu doreau sa investeasca decat in filme contemporane, care sa arate pe ecrane cartierele pline de constructii moderne ale oraselor. Dupa "Codin", Platon a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" in 1966 si a fost nelipsit de pe platourile de filmare de la Buftea, interpretand mai ales roluri negative de plan secund, insa meseria sa de baza a ramas cea de profesor, el continuand sa predea limba romana si limba latina pana cand a iesit la pensie. Daca n-ar fi avut niste ochi atat de cruzi si o talie de bataus, neobisnuita, - mustata o avea neagra si tare rasucita, parul soios de unsoare parfumata si pieptanat mitocaneste - as fi zis ca aveam in fata mea unul dintre acei numerosi muncitori din port, carora li se spunea - crai, betivani si zurbagii in toate zilele de sarbatoare", asa era descris Codin in opera cu acelasi nume.

acum 78 luni (21 Aug 2017)

Una dintre primele coproductii realizate la Buftea a fost "Codin", ecranizare a operei omonime a lui Panait Istrati, film turnat in decursul anului 1962 de Henri Colpi, regizor care tocmai fusese recompensat cu prestigiosul trofeu "Palme d'Or" in 1961, pentru "Une aussi longue absence" ("Absenta indelungata"). "Inca din primele luni petrecute la Buftea m-a preocupat problema realizarii de coproductii cu una dintre cinematografiile avansate. O coproductie insemna o victorie impotriva izolarii, o ocazie de largire a cunostintelor profesionale ale cineastilor romani, posibilitatea de a ne valorifica in ochii strainilor aptitudinile si resursele proprii. Ma aflam insa in fata unei dileme aparent imposibil de rezolvat: ca sa gasesc trebuia sa caut, dar imi lipsea libertatea de a cauta, deci si sansa de a gasi. Intr-o dimineata de toamna, in 1960, m-am trezit in biroul meu de la Casa Scanteii cu vizita unui mic producator francez, Sami Halfon, care venise pe cont propriu in tara, ca sa propuna realizarea, in asociere, a unei ecranizari a romanului a lui Panait Istrati, cunoscut de el in versiune franceza. Dincolo de distinctie, bune maniere si formatie (Halfon terminase ), oaspetele avea si o carte de vizita impresionanta (fusese producatorul lui Alain Resnais). Urma ca noi sa furnizam baza tehnica, figuratia, interpretul rolului principal (atribuit ulterior, dupa multe cautari infructuoase, unui amator dotat, Virgil Platon) si cateva dintre personajele de al doilea plan, celelalte urmand a fi date de francezi. Scenariul trebuia realizat in colaborare de un roman (l-am ales pentru aceasta misiune pe unul dintre cei mai buni redactori ai nostri, Dumitru Carabat) si de un francez (Yves Jamiaque, caruia i s-a alaturat si Colpi). S-a decis sa impartim costurile in mod egal, cel mai dificil calcul dovedindu-se a fi estimarea duratei de lucru, deoarece francezul pretindea norme cu mult mai severe si mai reduse decat cele de la noi. Filmarile au constituit tocmai... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro