Dorind sa-si inceapa neaparat cariera cinematografica cu o comedie, dar "cu altceva decat Caragiale, deja incercat de nenumarate ori pe ecran", regizorul Geo Saizescu a avut sansa sa dea peste o schita de-a lui Tudor Arghezi, "Doi vecini", publicata in volumul "Pagini din trecut", aparut in anul 1955.

"Am propus schita la clasa, profesorii mi-au aprobat-o, am lucrat scenariul, l-am citit in fata colegilor care s-au amuzat copios, iar profesorii, care urmareau cu atentie evolutia comediografului intrezarit in mine, pe baza unor lucrari anterioare, m-au sfatuit, neavand conditii in scoala, sa bat la potile Studioului Bucuresti pentru filmul aflat deocamdata numai pe hartie. Cu numarul de telefon la indemana, asigurat de Mitzura ca voi fi primit, in dimineata memorabila de 14 octombrie '57, am sunat din holul Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica , din Schitu Magureanu nr.

"Vino cu ea la brat, sau daca-i grea, ad-o in spinare"

Dupa ce fusese interzis in anul 1948 si denigrat in paginile ziarului "Scanteia", Tudor Arghezi a supravietuit, la inceputul anilor '50, mai mult din traduceri si din vanzarea cireselor din livada sa de la Martisor. Ulterior a fost reabilitat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, si i s-a oferit de catre autoritati inclusiv locuinta din Bulevardul Aviatorilor la care facea referire Geo Saizescu.

"Maestrul m-a primit neobisnuit de prietenos (m-am mirat, pentru ca despre primirea altora aflasem pareri destul de controversate!), cu cafea si coniac, adus de buna doamna Paraschiva. Am inceput cam repezit si balbait sa-i povestesc ce-am de gand si ce-am facut pana atunci pentru gandul meu filmic. Tin minte ca s-a amuzat, ba chiar a ras, cand i-am spus cum am antisambrat la niste directori (i-a placut inovatia lexicala), si cum a decurs audienta mea la directorul general al Studioului Bucuresti - Stefan Ioan. ...Interventia mea a avut afect ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro