Diabetul ignorat poate duce la invaliditate. Cazul medicului diabetolog cu un rinichi transplantat in studentie

50.000 de romani au nevoie de dializa, dar putini stiu acest lucru Romania se confrunta cu o situatie ingrijoratoare in ceea ce priveste tratamentul pacientilor cu boala cronica de rinichi, atrag atentia specialistii. 7,7% (1.346.810) din populatia Romaniei are boala cronica de rinichi si, din pacate, in randul persoanelor de peste 40 de ani, incidenta bolii ajunsa in stadiul V, cea care necesita dializa, este de 0,3%, ceea ce inseamna enorm. TESTAREA PERIODICA, LITERA DE LEGE Boala cronica de rinichi este diagnosticata in urma unui set de analize prin care se estimeaza rata de filtrare glomerulara (functia renala) si/sau se determina albuminuria (prezenta proteinelor in urina). Dintre complicatiile asociate ambelor forme de diabet, cele mai de temut sunt afectarea oculara, care poate duce la orbire, neuropatia, o distrugere a nervilor care controleaza diverse segmente ale organismului, dar si boala cronica de rinichi, o afectiune caracterizata prin pierderea progresiva si ireversibila a capacitatii rinichilor de a filtra sangele si de a elimina reziduurile din corp. Asa s-a intamplat in cazul Constantinei Cojocar, o bucuresteanca de 73 de ani, diagnosticata cu diabet de tip II in 1994, devenit insulinodependent de aproximativ sapte ani.

acum 107 luni (28 Mar 2015)

Este sambata dimineata, putin trecut de ora 8.30. Bucurestiul e increbil de liber, oamenii stau pe la casele lor si se bucura de inceputul de weekend. Intru grabita in curtea Spitalului Clinic Cantacuzino, in incinta caruia isi are sediul Institutul National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice "Prof. Anne-Marie Craciun, medic diabetolog si nefrolog, care si-a ales meseria din dorinta de a-i ajuta pe altii ca ea. Intreb paznicul de la poarta unde anume o gasesc, iar el imi raspunde: "O puteti ajunge din urma. Se tine de balustrada si paseste cu greu, schiopatand. S-a ales cu handicapul motor dupa ce, fix dupa terminarea facultatii de medicina, a facut o criza si n-a mai putut sa mearga deloc timp de un an. "Sunt libera doar pe foaie" - imi arata programul de lucru de pe usa cabinetului sau pe care scrie: "de luni pana vineri". Daca nu vin si sambata, luni imi pun mainile in cap si atunci prefer sa vin, ca sa stau apoi linistita", imi explica in timp ce se instaleaza la birou si face cateva schimburi de replici cu asistentele, care o pun la curent cu ce s-a intamplat in cursul noptii.

PRIMELE SEMNE, IN CLASA A VII-A

Diagnosticul de diabet i-a "rupt un pic viata". "Eram sportiva de performanta, nicidecum nu ma axam pe o chestie atat de serioasa cum e medicina. Am inceput de pe la vreo 4 ani sa practic sporturile, mai intai patinaj artistic, pe urma inot, iar de la 7 ani m-am apucat de tenis. Mi s-a intiparit in minte foarte bine ca nu mergeam la toaletele de la scoala, pentru ca nu-mi placea. Ma intorceam tot fugind, ca sa ma incadrez in pauzele de zece minute dintre ore", povesteste dr. "Perioada de prediagnostic si pana la punerea diagnosticului de diabet de tip 1 s-a intins pe vreo doi ani. Atunci am luat decizia ca voi trai fara sa am piedici impuse de diabet si ca nu boala imi va coordona viata", marturiseste medicul, cu privirea abatuta si gandul fugit inapoi in timp.

A dat la medicina pen... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro