Caci e vorba de perioada in care toti decidentii, de la familia regala la guvern, au trebuit sa se refugieze la Iasi, cand pana si ramanerea in vechea Capitala a Moldovei a inceput sa fie, de la un moment dat nesigura din cauza dezastrului de pe front, cand trupele romane au inregistrat mari pierderi ce nu au putut fi acoperite sau compensate de marile, eroicele sale victorii, cand situatia internationala a inceput sa se complice din ce in ce mai mult iar sistemul de aliante din care facea parte si Tara despre care vorbeste cu atata patriotism si inegalabila dragoste si patima Regina a inceput sa se gripeze. Desfasurari ce au complicat, au pus adesea sub semnul intrebarii, au facut cvasi-imposibile chiar actiunile Reginei Maria, actiuni ce aveau in vedere nu doar soarta celor aflati pe front, ci si cea a celor ramasi acasa ori reveniti acasa sau in spitale din cauza ranilor cu care s-au ales in urma eroicelor lor actiuni din linia intai.

Cu o tenacitate pentru care cititorul de azi, obisnuit cu nestatornicia, nu poate nutri decat admiratie insotita de o oarecare mirare hai sa-i spunem justificata, Regina Maria a continuat sa isi tina notatiile ei zilnice. Al luptei pentru pastrarea moralului celor reveniti in conditii dramatice de pe front, dar si al celor din apropierea Reginei. Oameni, femei si barbati, carora, dincolo de ranguri sau indeletniciri, li se intampla si lor sa inregistreze pierderi, sa aiba indoieli, sa cedeze, sa exagereze si care se duceau la Regina spre a primi un cuvant de imbarbatare sau o povata.

Sa nu se inteleaga insa cumva ca in tot acest timp, din ce in ce mai greu, din ce in ce mai neprietenos, primejdios de-a dreptul, Regina Maria ar fi fost ceea ce s-ar putea numi o "Doamna de fier". Cu tristeti, ba chiar disperari in zilele si saptamanile cand vestile venite din Rusia nu sunt deloc incurajatoare, cand ele prevestesc sau confirma nu doar schimbari ale ordinii sociale de acolo, ci si consecinte de o gravitate maxima ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro