Povestea de viata a unuia dintre cei mai importanti amirali ai Romaniei, Gheorghe Em. Minte sclipitoare a secolului al XX-lea, a fost considerat o adevarat revolutionar in domeniul tehnicii militare a marinei romane, insa a fost aruncat fara remuscari in temnitele comuniste (unde a si murit, in imprejurari inca neelucidate) si apoi a fost sters din cartile de istorie.

S-a nascut la Galati, in 1889, intr-o familie de veche traditie militara (era fiul cel mai mare al contraamiralului Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare a Romaniei),a absolvit prestigiosul liceu "Vasile Alecsandri", apoi Scoala Militara din Iasi, pentru ca in 1906 sa fie trimis la studii in Franta, la Scoala Navala din Brest.

Termina studiile de la Brest in promotia 1908, cu gradul de sublocotenent, apoi continua, tot in Franta, cursurile Scolii de aplicatie, fiind ambarcat pe nava "Du Guay Trouin". Capitan de vas de lupta la doar 24 de ani

La varsta de numai 24 de ani este numit la comanda vedetei fluviale "Valter Maracineanu", iar in 1916 participa la razboiul pentru intregirea neamului. O face in calitate de comandant al portului Cernavoda, apoi in fruntea unui detasament de infanterie marina cu care actioneaza in zona Dunarii - intre Pietrosani si Giurgiu - si ca ofiter cu tragerile indirecte in Statul major al flotei romane de operatii de sub comanda comandorului Scodrea (1917-1918).

Tatal sau, Emanoil Koslinski, fusese comandantul Marinei Militare a Romaniei, iar mama acestuia, Alexandrina (Didina) Lahovary, era fiica lui Gheorghe Lahovary (presedinte al Curtii de Conturi, director al Postelor) si a Anei Cocorascu (din familia istorica a Cocorastilor).

Revenit in tara, indeplineste functia de aghiotant al regelui Ferdinand (1922-1926) si presedinte al Comisiei de supraveghere a constructiei primului submarin romanesc, celebrul "NMS Delfinul", si a navei sale de baza,... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro