In aceasta campanie electorala a (re)aparut o tema pe care o credeam uitata: "nu ne vindem tara", varianta "oamenii cumparati de Sörösy" (grafia variaza, functie de gradul de inversunare si incultura al opinentului). Membrii actualului Guvern, organizatiile neguvernamentale si Uniunea Salvati Romania sunt acuzati, separat si in corpore, ca ar fi finantati de catre miliardarul american si ca, evident, ar actiona in scopul aducerii la indeplinire a obiectivelor acestuia (nu e clar care sunt, dar par a converge catre distrugerea Romaniei). Probabil ca originea sa maghiara l-a facut sa aiba o sensibilitate speciala pentru evolutiile din tarile eliberate de comunism, tari in care a construit o retea de fundatii menite sa contribuie la promovarea tolerantei (un alt concept central al filosofiei politice popperiene) si la punerea bazelor unor societati deschise.

In Romania anilor ’90, in ciuda caderii regimului comunist, societatea era inca fundamental una inchisa, pentru ca institutiile ramasesera cam aceleasi, oamenii aveau prea putine contacte cu exteriorul (calatoriile erau limitate de conditiile draconice de acordare a vizelor, dar si de costurile exorbitante ale transportului international), iar fundatia pe care a finantat-o a contribuit la crearea primelor organizatii ale societatii civile; a oferit catorva mii de studenti mijloacele financiare de a studia in Statele Unite si in Europa Occidentala;

Presa se eliberase de cenzura politica, dar nu si de cea economica exercitata de catre partidul-stat FSN. Romania dispunea de o unica fabrica de hartie de ziar ("Letea"), proprietate de stat, a carei productie insuficienta era distribuita pe baza de cote, cu precadere publicatiilor obediente regimului (Adevarul, Azi, Libertatea). Reteaua de distributie (Rodipet) era si ea controlata de stat. Publicatiile independente (Romania libera, condusa de Petre Mihai Bacanu, Catavencu, Expres Magazin si Zig-Zag-ul lui Cristoiu, Expres-ul lui Nistorescu si multe... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro