Despre razboi. Filmul implicarii Rusiei in destabilizarea UE si reforma militara rusa

Despre razboi. Filmul implicarii Rusiei in destabilizarea UE si reforma militara rusa

Imigratia sponsorizata de la est a dus la o instabilitate in tarile de destinatie a acestor imigranti, dar si la o imagine tragica a unei Europe impartita de garduri de protectie la frontiere (ultimii veniti in clubul celor cu garduri la granita fiind sloveni care construiesc un gard la granita cu Croatia si estonieni care inata un gard de 2,5 m la granita cu Rusia). Mini-summitul NATO de la Bucuresti este, in mod sigur, o incercare de a pune presiune pe puterile vest-europene, in vederea viitorului summit de la Varsovia din 2016, puteri vest europene care sunt din ce in ce mai dispuse sa inchida ochii la incalcarea de catre Rusia a normelor de drept international in Crimeea si in estul Ucrainei. Harta lumii, ale carei granite se doresc a fi redesenate de rusi Planul de actiune al Kremlinului pentru Europa In Europa, apropierea NATO de granitele Federatie Ruse prin largirile succesive ale Aliantei cu state din fostul Pact de la Varsovia, a pus in aplicare, la Kremlin, un plan de destabilizare a flancului estic al Europei pentru ca cel de refacere a vechiului imperiu cu fostele republici sovietice era pe agenda presedintelui Vladimir Putin din 1999. De asemenea numarul de exercitii militare a fost marit si au inceput sa fie utilizate exercitiile in teatre de operatii complexe folosindu-se un numar mare de militari si o logistica impresionata dar si trageri cu toate categoriile de armament din dotare (un an a fost necesar pregatirii a doua divizii in anii de inceput ai razboiului din Cecenia-1999). Desfasurarea de Federatia Rusa a unei forte expeditionare importante in Siria, pe apa si in aer, o campanie cu zeci de avioane de atac operand 24 din 24 de ore, utilizarea de rachete de croaziera da la mari distante (1500 km) au transmis un mesaj clar: forta militara a Rusiei devine un rival a capabilitatilor operationale americane.

acum 104 luni (13 Nov 2015)

>

Dupa generatii de autoritarism si stagnare, punctate cu razboaie intre state si momente de represiune interna, Orientul Mijlociu a inceput sa sa miste odata cu Primavara Araba. Scanteia care a declansat miscarile de protest a fost larg recunoscuta ca fiind sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bouazizi, in Tunisia la data de 17 decembrie 2010. Existenta mijloacelor de comunicatie moderna precum Facebook sau Twitter au inlesnit organizarea revoltelor, fapt pentru care guvernele din mai multe tari afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la intregul Internet. Momentul a fost speculat si ulterior pregatit cu mare atentie la Moscova care dorea sa-si recapete, de multi ani, dominatia in fostele state prietene ale URSS din Orientul Mijlociu (Libia, Siria, Egipt). In timp ce operatiunile militare din Ucraina erau in desfasurare, in paralel se derulau operatiunile diplomatice de salvare ale lui Bassar Al-Assad prin preluarea stocurilor de gaze toxice si discutii la nivel de guvern-opozitie la Geneva. Rusia si-a dorit, de la venirea lui Vladimir Putin la putere in 1999, sa refaca fostul imperiu sovietic, sa stabilizeze economia si sa reia cresterea acesteia dupa terapia de soc a lui Egor Gaidar (adjunctul prim-ministrului rus, un economist liberal in varsta de 35 de ani, partizanul reformelor radicale), sa modernizeze fortele armate, sa puna in subordinea Kremlinului noii oligarhi[1] aparuti in perioada post gorbacioviana si nu in ultimul rand sa se aseze la masa cu SUA pentru a discuta toate problemele globale tet-a-tet si fara intermediari.

De asemenea, nu dorea un partener economic puternic la granita de vest, asa cum este UE drept urmare a inceput cu meticulozitate o destramare a coeziunii acesteia prin metode economice neortodoxe si prin implementarea de scheme de coruptie la nivelul guvernamental al acestora. Dialogul bilateral si promisiuneile energetice ale Rusiei cu marile puteri economice Germania, Franta si Italia, d... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro