Despre bataia din troleibuz: "Ce se intampla in troleul ala se intampla in toata tara: nu avem reguli, iar daca avem, nu ne pasa de ele"

Despre bataia din troleibuz:

Nu vrem sa inotam, sa ne zbatem, ci asteptam, placizi, colacul de salvare de la cineva care sta pe buza fosei, ingrijorat ca-si murdareste paltonul. Avem si modele: Miorita, cu oierul ala abulic, si crestinismul, din care cei mai multi n-am priceput decat ca salvarea sta in Altul, in Cel Ales si ca, daca vrem o lume mai buna, trebuie sa asteptam lumea Cealalta, singura in care fericirea e permisa si realizabila.

acum 111 luni (15 Apr 2015)

>

Daca as fi regizor, acum m-as apuca de filmul "Un troleu numit Romania".

Nu avem reguli, iar daca avem, nu ne pasa de ele. Cand suntem raciti scuipam pe jos pentru ca nu ne pasa de celalalt. Daca avem un sac de moloz, il aruncam in marginea satului, pe dreapta potecii, unde nu e terenul nostru. Pentru tarlaua noastra, insa, facem moarte de om. Nu-mi pasa de cel de langa, el trebuie sa indure - e democratie, e curtea mea si, in fond, oameni suntem. Politistii, care nu de putine ori se deosebesc de cei reclamati doar prin uniforma, preiau rolul popii: "hai, domle, iarta-l si mata".

Nu poti sa bati o teava in curte daca nu legi un caine de ea, sperand s-o pazeasca. Ca sa fii sigur, legi inca un caine, care sa apere primul caine. Pana si iarba, de care pajistile sunt pline. Cladeste o capita de fan diseara si fa imprudenta de a nu dormi langa ea: dimineata n-ai s-o mai gasesti.

Presa, in general abuziv numita asa, e un model de marlanie. La televizor vezi filmulete in care burtosi asudati si scarpinatori la buric fac gratare imbulzindu-se langa un firicel de apa cu miros de closet. "Romanii sarbatoresc la iarba verde" e stirea care deschide jurnalele, de parca romanii tocmai ar cuceri planeta Marte. Personaje care ar trebui sa dea declaratii in fata procurorilor fac emisiuni, iar cei care ar trebui promovati sunt ignorati cu un dispret suveran. Amantlacurile unui manelist "celebru" au mai mare cautare decat reusitele unui olimpic curtat de Harvard. Vopsim cu var toti copacii si tufele de pe marginea soselei, dar nu ne ocupam de gropile din asfalt. Ne dam cu gel, dar uitam de existenta deodorantului pentru subtiori.

De zece ani ne livram sperantele unor insi care ne promit fie "Romania bunului-simt", fie "Romania lucrului bine facut". Nu vrem sa inotam, sa ne zbatem, ci asteptam, placizi, colacul de salvare de la cineva care sta pe buza fosei, ingrijorat ca-si murdareste paltonul.

Avem si modele: Miorita,... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro