"Numele de Tara Romaneasca este absolut identic cu acela de Romanie", spunea istoricul Ioan-Aurel Pop, academician si rector al UBB, intr-un discurs rostit la Academia Romana, in care explica istoria si semnificatia numelor de roman si Romania.

"Numele unui popor si numele unui stat sunt uneori aproape la fel de importante ca existenta propriu-zisa a poporului respectiv si a statului in cauza", adauga acesta.

Romania, in forma pe care o stim azi, cu granitele actuale, exista din 1946-1947, cand la Conferinta de Pace de la Paris a fost consfintita noua ordine politica de dupa razboi.

"Numele de Romania (in forma specifica, cu vocalele "o" si "a") s-a folosit pentru prima oara in mod oficial, in documente de stat, prin anii 1862-1866, pentru teritoriul rezultat din unirea Tarii Romanesti (Oltenia si Muntenia, fara Dobrogea) si Moldovei (partea central-apuseana - cu zona de la nordul gurilor Dunarii - fara Bucovina si fara cea mai mare parte din Basarabia). (...) Constitutia de la 1866 a consacrat numele de Romania. Foarte multi oameni au uitat, iar altii nu au stiut niciodata ca, pana tarziu, in secolul al XIX-lea, ceea ce romanii numeau generic "Tara Romaneasca" era pentru orice strain "Valahia" (cu diferite variante de scriere si pronuntare). Datorita acestei constituiri tarzii a statului roman modern si a impunerii denumirii oficiale de Romania abia in a doua parte a secolului al XIX-lea, multi autori straini au ramas derutati in legatura cu dualitatea numelui de Valahia-Romania si de valah-roman. S-a spus si s-a scris adesea ca numele de Romania a fost sau folosit pentru prima oara de catre un autor grec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, cand el publica la Leipzig lucrarile Istoria Romaniei si Geografia Romaniei, referindu-se in linii mari la spatiul vechii Dacii traiane", scrie rectorul UBB.

Harta Romaniei, la 1866 Termenii de "Rumania/Romania", folositi in vechime... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro