De unde vine expresia "tabula rasa". Controversele plecate de la consideratiile filozofilor despre mintea umana
Deseori, la scoala, atunci cand sunt prinsi cu lectiile neinvatate, elevii sunt certati de profesori cu exprimarea esti o "tabula rasa", adica nu stii nimic. Ceea ce confirma ipoteza noastra este rapiditatea cu care visul se sterge din memorie precum si o experienta pe care am ajuns sa o fac frecvent: in timp ce povestim unul dintre visele noastre, sau il supunem analizei se intampla ca un detaliu pe care il uitasem complet sa apara pe neasteptate.
Deseori, la scoala, atunci cand sunt prinsi cu lectiile neinvatate, elevii sunt certati de profesori cu exprimarea esti o "tabula rasa", adica nu stii nimic. Tabula rasa este in realitate o expresie care provine din latina si inseamna in traducere "tabla stearsa", "tabla curata".
Asta poate si de la faptul ca anticii scriau pe tablite cerate, putand sterge, la nevoie, cele scrise.
Prin analogie cu buretele care sterge tot ceea ce a fost scris pe o tabla, a face tabula rasa inseamna de fapt a inlatura, a distruge un lucru, spre a-l inlocui cu altul.
Adeptii curentului filosofic empirist sustin ca la nastere intelectul este o "tabula rasa", o "foaie alba, fara nici un fel de semne pe ea" si caruia doar experienta ii poate furniza idei.
Expresia, provenita din traducerea latina a lucrarii "De Anima" a lui Aristotel, a fost preluata de filosoful John Locke, in a doua jumatate a secolului XVII, atunci cand a dezvoltat o noua teorie asupra mintii. El spunea ca omul se naste cu o minte "tabula rasa", adica este o foaie nescrisa pe care se imprima cunostintele capatate prin educatie si prin viata dusa in societate.
La randul sau, scriitorul si filosoful Voltaire sustinea, de asemenea, ca "sufletul copilului o este o tabla curata".
Inclusiv celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, fondatorul scolii psihologice de psihanaliza, foloseste expresia "tabula rasa" in psihanaliza lui.
"Cand starea de somn este invinsa, cenzura isi reia drepturile si face tabula rasa din tot ceea ce i-a fost impus in perioada sa de neputinta. Ceea ce confirma ipoteza noastra este rapiditatea cu care visul se sterge din memorie precum si o experienta pe care am ajuns sa o fac frecvent: in timp ce povestim unul dintre visele noastre, sau il supunem analizei se intampla ca un detaliu pe care il uitasem complet sa apara pe neasteptate.
<... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro