Manualele de istorie publicate intre anii 1880-1914, dar si multe decenii dupa aceea, au trecut sub tacere intamplarea. Domnia lunga si fructuoasa a regelui Carol I era argumentul forte pentru a minimaliza evenimentele din ziua de 8 august 1870. Exceptand doua-trei personaje ploiestene, actori principali ai povestii, majoritatii i-a convenit etichetele puse de Caragiale evenimentului: efectele bahice asupra unor participanti, nota comica si neseriozitatea. Un lucru e cert: pentru a putea intelege atmosfera epocii si actiunile participantilor e nevoie sa analizam in detaliu biografiile lor, elementele comune ale acestora, fie ca e vorba de "istoricii oficiali", cum e Caragiale, de personaje-cheie in desfasurarea faptelor, I.C. Rosetti, Eugeniu Carada, Candiano Popescu, sau de personaje secundare: Stan Popescu, C.T. Actorii Republicii si lumea lor Cu exceptia lui Bratianu si a lui Rosetti, majoritatea actorilor s-au nascut intre anii 1830-1840. Ei si-au petrecut copilaria si adolescenta intr-o lume romaneasca aflata in plin proces de comutare a paradigmei sociale, politice si economice fanariote la cea occidentala. Formarea lor intelectuala are loc sub influenta modelelor occidentale, difuzate de curentul cultural al romantismului, de ideile progresiste ale valului revolutionar de la 1848, de marile spirite ale epocii. Din punctul nostru de vedere, revolutia din 1848 este momentul de referinta al acestei generatii, nascuta in deceniul patru al secolului XIX. Ideile ei sunt duse mai departe de participantii care revin in tara dupa o perioada de exil, dar si de noua generatie care doreste sa-si traiasca propria revolutie. Iata de ce Bratianu si Rosetti, aureolati de momentul '48, dar si frustrati de esecul acesteia, se afla, pana prin anul 1875, intr-o continua fronda fata de guvernanti, care sunt fosti parteneri, precum Cuza sau Kogalniceanu, sau rod al ideilor, actiunilor lor, cum este cazul domnitorului Carol I. Din generatia noua fac parte si ploiestenii Candiano P... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro