Una dintre cele mai cunoscute supersitii romanesti este aceea ca nu este bine sa incepi sau sa faci un lucru - orice lucru - cu piciorul stang.

De altfel, in unele comunitati rurale stangacii sunt inca priviti ca un fel de ciudati, dupa cum ne explica etnologul Gh.F.

"Pentru romani, acei ce arunca cu stanga - stangacii - sunt priviti ca niste monstri. De aceea, li se recomanda mamelor ca sa fie cu deosebita bagare de seama, pentru ca aceasta nenorocire sa nu aiba loc", scrie etnograful Gh.F.

Fara tagada, insa, ca nici romanii si nici francezii n-au inventat adversitatea fata de stangaci.

Ba chiar Iulius Cezar a dat un decret, in Roma antica, potrivit caruia toti barbatii erau obligati sa foloseasca mana dreapta la scris, mancat si lupta, stangacii fiind considerati rebeli si surghiuniti, deoarece "aduceau ghinion cetatii eterne".

Cumva ciudat este ca superstitia basculeaza neasteptat spre un sens pozitiv in ortodoxie, atunci cand vine vorba despre temutul Sfant Ilie, care era vazut in vechime ca fiind stangaci. De altfel, in Vechiul Testament exista o referire la un corp militar evreiesc format din 700 de prastieri care erau in stare sa loveasca o tinta de grosimea unui fir de par de la o distanta apreciabila (John Lubbock - "Omul preistoric").

Oricine stie ca, potrivit regulamentelor militare moderne, plecare de pe loc se face cu piciorul drept si niciodata cu cel stang. Acum peste 60 de ani, pe cand faceam eu scoala militara, regulamentele erau clare, ca si acum: cu dreptul, inainte mars! Se zicea chiar ca daca o trupa indraznea sa plece cu stangul era semn de rebeliune miliara", ne-a povestit colonelul in retragere Gheorghe Ariton.

Cele mai multe relatari vechi despre piciorul drept folosit ca reper fundamental al inaintarii militare il regasim la romani, care s-ar parea ca au fost primii care au introdus regula pornirii in mars cu dreptul. De ce se mana cu dreapta si nu cu stanga