Construirea canalului care strabatea Dobrogea, de la Cernavoda pana la Constanta, se impunea din mai multe motive. Conform articolului "Proiecte romanesti de realizare a unei cai navigabile intre Dunare si Marea Negra", aparut in Analele Dobrogei 1998, scris de Anna-Maria Diana si Cecilia Pasca, omul politic Ion Ghica spunea despre acest canal ca " drumul Orientului s-ar scurta cu jumatate si punctul unde acest canal ar da in Dunare ar fi capitala fireasca a tarilor romane". In al doilea rand, era luata in calcul posibilitatea folosirii canalului ca sursa de irigatii in zona si, nu in ultimul rand, unii ingineri il vedeau si ca sursa de producere a energiei electrice. Primul proiect romanesc pentru legarea fluviului de mare este mentionat in anul 1850 de catre Ion Ionescu de la Brad. Conform autoarelor Anna-Maria Diana si Cecilia Pasca, acesta noteaza in urma unei calatorii prin Dobrogea ca "foloasele imediate ce ar rezulta pentru comert si industrie in general ar fi de cea mai mare importanta". Dupa calculele lui Ionescu de la Brad, o astfel de investitie ar fi costat 23 de milioane de piastri. Conform planului, canalul s-ar fi construit pe Valea Carasu si avea beneficii, pe langa cele comerciale, si in domeniul agriculturii, putandu-se folosi si la irigarea terenurilor din zona. Conform articolului "Proiecte romanesti de realizare a unei cai navigabile intre Dunare si Marea Negra", canalul ar fi trebuit sa aiba o lungime de 53 de kilometri, o latime de 16 metri si 2,5 metri adancime. Costul total al lucrarii ar fi ajuns la 20 de milioane de franci, iar realizarea lui ar fi durat 4 sau 5 ani. Pretentia de a realiza aceasta lucrare" scris de inginerul constantean Jean Stoenescu-Dunare.

La numai 7 ani de la studiul inginerului Stoenescu-Dunare, in anul 1929, Aurel Barglazan si Octavian Smilgelschi (ingineri din Timisoara) realizeaza si ei un studiu despre importanta construirii canalului, precum si o serie de calcule cu privire la date t... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro