Despre tratamentul cu urina umana (asa-zisa urino-terapie) s-au scris in ultimii ani cateva camioane de carti, iar vracii de influenta asiatica incearca sa convinga, cu o insistenta demna de o cauza mai buna, ca nimic nu-i mai bun pentru sanatate decat sa tragi din cand in cand cate o dusca din produsul mictiunii.

Evident, de partea cealalta, medicii cu scoala spun, cat se poate de raspicat, ca toata tevatura asta cu urino-terapia nu-i decat o mare pacaleala, caci ingerarea urinei nu are cum sa faca bine organismului, avand in vedere concentratia mare de substante nocive pe care rinichii tocmai s-au straduit sa le elimine din sange.

In acelasi timp, de asemenea, adversarii metodei invoca foarte des valorile culturale ale poporului roman, argumentandu-se ca atat traditia laica, dar si traditia crestina reping cu vehementa astfel de practici, considerate nefiresti.

Cu toate acestea, folcloristii romani au reusit sa culeaga dovezi clare ca n-a fost mereu asa si ca, dincolo de aparentele create de ceea ce in zilele noastre am numi "politici corecte", taranii romani foloseau urina pentru tratamentele medicale. Artur Gorovei si leacul de branca

Reputatul folclorist roman Artur Gorovei (1864-1951) in una dintre lucrarile de capatai despre obiceiurile populare ale romanilor ("Credinte si superstitii la poporul roman", publicata de Academia Romana in 1915 si republicata in 2013 de editura Saeculum), scoate la suprafata cateva lucruri inedite despre obiceiul poporului nostru de a folosi urina in scop terapeutic.

Nu exista un capitol alocat special produsului de excretie, insa referiri se regasesc in mai multe locuri (mai ales la subcapitolele "DCLL.Ud" si "DCLIV.Ulcior") din cartea ce are peste 500 de pagini.

Aflam astfel un lucru teribil, si anume ca daca isi bei propria urina te transformi in "pricorici", insa ca are efecte vindecatoa... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro