In anul 1877, dupa ce a parasit Iasul, la indemnul lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu s-a mutat in Capitala.

Casa avea doua camere, in mijloc avea o tinda in capatul careia se gasea si o mica bucatarie. Cand era acasa, batrana nu avea voie sa-l supere cu prezenta ei, iar cand pleca de acasa isi inchidea locuinta cu cheia, tot de teama ca nu cumva batrana sa vrea sa faca ordine si sa-i impastie manuscrisele. Din acest motiv, in casa poetului ajunsese sa fie o dezordine incredibila, sa fie murdara si aproape imposibil de locuit.

In aceste conditii, poetul nu s-a mai uitat inapoi si s-a mutat in curtea manastirii Caimata, unde gasise un fel de chilie calugareasca. Acolo, sub niste bolti scunde si afumate si-a mutat masa de brad, lazile cu carti si cu manuscrise. Treceau zile si nopti fara sa manance si fara sa se dezbrace.

Nopti pierdute si cafele Toti care tineau la el spuneau ca ar trebui ca Eminescu sa fie in "grija" cuiva cu autoritate. Mihai Eminescu a primit oferta lui Titu Maiorescu de a locui la el, dar pentru o scurta perioada prietenii lui au hotarat sa-l trimita la tara, unde putea sa se bucure de aer curat si de apa buna. In timpul acesta Titu Maiorescu i-a luat lucrurile si i le-a mutat la el acasa intr-un iatac mare, luminos si curat, unde i le-a si aranjat. Viata asezata cu mese regulate, grija pentru sanatate si locul in care statea, fara nopti pierdute si cafele fara numar nu era una facuta pentru el. A hotarat sa se mute la Slavici, dar apoi s-a razgandit si s-a mutat pe langa Biserica Sfantul Constantin, in casele unui sapunar care i-a inchiriat doua odai cu intrare separata. Intrebat de Ioan Slavici de ce a facut asta, i-a raspuns ca voia sa se casatoreasca cu Veronica Micle - care atunci era vaduva - si sa locuiasca impreuna. Cum lucrurile nu au stat tocmai asa, Eminescu, dupa cateva luni si-a parasit noua locuinta si s-a mutat cu Slavici si familia acestuia, in casa pe ca... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro