De ce sa ne iubim dusmanii? Pentru ca raul sa devina bine

De ce sa ne iubim dusmanii? Pentru ca raul sa devina bine

Insa nu este suficient, deoarece raul nu apare in lume doar ca o reactie la rau. De aceea, acest motiv este necesar, dar nu suficient, cum chiar Hristos spune mai departe: ce folos avem daca face binele doar celor ce ne fac bine? Logica ne invata insa ca atunci cand cineva este intr-o eroare, el trebuie ajutat sa indrepte lucrurile, pentru ca eroarea sa nu se propage mai departe. Ca inchisoare, el nu ramane decat o incercare de oprire a propagarii raului, dar nu si una de transfigurare a omului.

acum 112 luni (5 Oct 2014)

Toate regulile crestinismului nu au decat un singur scop: dobandirea virtutii iubirii.

Ce motive avem insa pentru a practica asa ceva, intr-o lume din ce in ce mai revansarda?! Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea, este principiul de la care plecam in aventura de a iubi pe cel ce ne uraste. Daca vrei ca ceilalti sa nu-ti faca raul, nu le face nici tu rau. Insa nu este suficient, deoarece raul nu apare in lume doar ca o reactie la rau. De aceea, acest motiv este necesar, dar nu suficient, cum chiar Hristos spune mai departe: ce folos avem daca face binele doar celor ce ne fac bine? Raul va fi limitat, dar nu va fi eliminat. Pentru ca cel ce ne vrea raul este un semen de-al nostru. Cand raul pleaca din noi insine, el este doar manifestarea unei serioase neintelegeri a binelui. Daca nimeni nu-si doreste raul, aparitia lui nu poate fi decat consecinta unei erori de apreciere, a unui rationament viciat intr-un anume punct. Prin urmare, raul apare doar ca o iluzie ca facem ceva bine.

Logica ne invata insa ca atunci cand cineva este intr-o eroare, el trebuie ajutat sa indrepte lucrurile, pentru ca eroarea sa nu se propage mai departe. In acest caz, oricine savarseste raul nu trebuie condamnat ci, dimpotriva, ajutat sau compatimit (in cazul absurd in care nici nu mai doreste sa fie indreptat). Orice om care face ceva rau nu este altceva decat un semen de-al nostru aflat intr-o eroare. De aceea, crestinul nu este chemat sa osandeasca, ci sa ajute pe semenul sau. Pentru ca rautatea nu duce nicaieri. Aceasta deoarece nici macar raul nu exista in sine. El nu este decat o deformare a binelui, o folosire nedreapta a tuturor celor ce exista in univers. Raul este doar o inutilitate, un accident de apreciere a binelui. Multi cred ca Dumnezeu este gata sa ne pedepseasca pentru relele pe care le facem. Daca noi, oamenii, nu dorim sa ni se intample ceva rau, cum am putea crede ca Dumnezeu ne-ar dori raul?

Din pacate, "pedeps... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro