>

Iar faptul ca dupa o lunga dezbatere a acestei legi - ce antreneaza de aproape un an, in aprinse dispute, parlamentari, reprezentanti ai Guvernului si ai puterii judecatoresti, specialisti bancari, juristi, economisti, sociologi, psihologi, jurnalisti - avem, inca, in fata un tablou cu multe semne de intrebare este, cred, in primul rand, consecinta unor nepotriviri intre cadrul juridic al darii in plata si texte ale altor acte normative din legislatia romaneasca, indeosebi din Codul Civil. Cat de mult poate intinde coarda statul cand intervine in economia de piata?

De fapt, sunt mai multe corzi pe care statul este deseori tentat sa le intinda. Una fiind coarda superficialitatii, a grabei, a lipsei de interes fata de performanta legislativa. O coarda intinsa atat de mult, incat ajungem sa aplicam legi care, dupa folosirea cheilor de descifrare (a criteriilor de interpretare deci: literara - citirea atenta a textului; logica - efortul de a intelege ce ascunde un text incalcit; O mostra ne-a fost oferita chiar in aceste zile, fiind legata de disputa privind timpul in care legea "darii in plata", dupa ce a fost adoptata de Parlament, trecand si de Camera decizionala, putea (de fapt, poate) sa fie atacata la Curtea Constitutionala.

Textul din legea-legilor este fara echivoc: "Curtea Constitutionala (...) se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, la 1) sesizarea Presedintelui Romaniei; 4) a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; 6) a unui numar de 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori".

O face, insa, o lege speciala - Legea 47/1992, in articolele 15, 16, 17 si 18 - dar o face in stilul multora dintre legile noastre, fiecare urmand sa inteleaga ce vrea. cu 5 zile inainte de a fi trimisa spre promulgare, legea se comunica Guvernului, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si Avocatului Poporului si se depune la secretarul general al Camerei Deputatilor si la cel al Senatului... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro