De ce isi primesc romanii oaspetii cu paine si sare. Traditia provine din ritualul unei religii secrete
Potrivit istoricilor, primele marturii ale acestei forme ritualice de ospitalitate sunt precrestine, iar oferirea painii (la inceput se ofereau boabe de grau) si sarii era un semn de bunavointa si de acceptare fata de cel care venea in casa sau in tinutul cuiva. "Ase sa tye ajutye Dumnyezau tatu, fiu, duhu sfant un Dumnyezau aghyevarat, sfanta Maria, patru posturi, intr-un an, trii zale in saptamana, crucea si biserica, pita si sarea, cumenycatura de la moarte, sfanta ruga ispasenya sufletului, toti doisprezece Ilie si Pavel apostoli, afurisenyea sufletului si pe asta si pe alta lume, blagoslovenya sufletului; Folosita ca element purificator in sintoism, ca simbol al hranei spirituale in liturghia botezului - "sare a intelepciunii" -, ca ofranda impreuna cu painea in crestinism, sarea este si un element important in ritualuri, de la cel ebraic de sfintire a victimelor, de purificare a gospodariei la diverse populatii, pana la cel de purificare a spatiului de catre luptatorii de sumo.
Orice eveniment - oficial sau nu - care presupune primirea unor oaspeti incep, la romani, cu intampinarea acestora cu paine si cu sare. Desi ritualul este repetat, aproape mecanic, la toate nivelurile administratiei (si, mai nou, si in turism), putina lume stie care sunt originile extraordinare ale obiceiului. De ce paine si sare si nu altceva
Evident, nu poti sa te intrebi cum a ajuns suprem gest de ospitalitate oferirea a doua alimente simple precum painea si sarea.
Potrivit istoricilor, primele marturii ale acestei forme ritualice de ospitalitate sunt precrestine, iar oferirea painii (la inceput se ofereau boabe de grau) si sarii era un semn de bunavointa si de acceptare fata de cel care venea in casa sau in tinutul cuiva. Astfel, gasim practica binecuvantarii si frangerii painii in iudaismul secolelor dinainte de Hristos, dar si in lumea romana, la adunarile ce purtau numele Symposium. Juramantul pe paine si sare
Detalii extrem de interesante cu privire la traditia painii si sarii regasim in lucrarea "Superstitiile poporului roman", publicata acum aproape un secol de catre profesorul Gh.F.Ciausanu. Acesta povesteste despre o veche formula de juramant pe paine si sare provenind din secolul al XVIII-lea si consemnata de anuarul unui liceu din Brasov (sursa: prof.N.Sulica) sub denumirea "Formula Jurandi Valacika".
Formula, de inspiratie bogomilica (o religie est-europeana destul de controversata, care semana destul de mult, in unele aspecte legate de ritualurile secrete, cu francmasoneria), este foarte putin cunoscuta in spatiul romanesc, iar semnificatiile ei raman in mare parte un mister si in zilele noastre.
"Ase sa tye ajutye Dumnyezau tatu, fiu, duhu sfant un Dumnyezau aghyevarat, sfanta Maria, patru posturi, intr-un an, trii zale in saptamana, crucea si biserica, pita si sarea, cumenycatura de la moarte, sfanta ruga ispasenya sufletului, to... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro