De ce esecul este cel mai bun prieten al nostru

De ce esecul este cel mai bun prieten al nostru

> De nenumarate ori auzim asta in jurul nostru, din copilarie pana la maturitate, atunci cand ne uitam in pamant in fata unui sef, profesor sau antrenor, care cer maximum de performanta de la noi. De frica unui tata care ma vedea pricajit si nemotivat, de frica unui antrenor de atletism care nu stia decat sa zbiere la mine: Alearga!!! Toate astea or sa ne fereasca de complexele de mai tarziu, de temerile si de "rusinea" de-a cadea.

acum 56 luni (1 Jul 2015)

>

De nenumarate ori auzim asta in jurul nostru, din copilarie pana la maturitate, atunci cand ne uitam in pamant in fata unui sef, profesor sau antrenor, care cer maximum de performanta de la noi. Consider ca neasumarea si teama de esec sunt unele din cauzele pentru care, la varsta maturitatii, oamenii se zbat intre neputinta, frica, depresie, lipsa unui sens etc. M-am apucat de sport din frica. De frica unui tata care ma vedea pricajit si nemotivat, de frica unui antrenor de atletism care nu stia decat sa zbiere la mine: Alearga!!! De frica unui sensei care statea langa mine cand faceam vreun exercitiu, nezicand absolut nimic, lasandu-ma sa ma zbat in nesiguranta si indoieli. Mai tarziu am inteles cat de norocos am fost ca i-am cunoscut pe toti acestia: niciunul dintre ei nu m-a ferit de greseala si esec. Peste tot: la gradinita, la scoala, la job (or sa ma injure corporatistii, dar asta e), chiar si in sport. Putini sunt cei care te provoaca sa gresesti, sa cazi, sa te uiti de jos in sus. Am avut si eu destule caderi, cea mai recenta fiind acum un an, la etapa de raliu de la Tulcea, cand ne-a crapat masina pe proba. Facusem tot ce-a trebuit, si pilotul, si eu, totul fusese ca la carte si, cu toate asta, a cedat fierul. Era raliul nostru de casa, era masina organizatorului, presiune mare pe noi.

De cinci ani, de cand alerg la Marathon des Sables, inainte de fiecare editie mi-e frica. Sa nu se intample ceva si sa nu termin. Am un bun prieten (mult mai bun alergator decat mine), care dupa doua participari de succes la cursa asta, a abandonat la a treia, in ultima etapa a ei, cu vreo 10 km inainte de finish.

La fel, acum cateva zile, o studenta mi-a abandonat cu cativa kilometri inainte de terminarea unui maraton montan, o cursa pacatoasa rau - multi au cazut acolo. M-am bucurat pentru esecul asta al ei si s-a bucurat si ea. "Eram pompierista rau, am avut nevoie de asta, mi-a zis.

Avem nevoie de esec, de acea cadere invaziva care s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro