Dincolo de prima impresie, ariciul este un animal de-a dreptul fascinant, cu un mod de viata interesant si cu un rol de mare importanta in ecosistemele din care face parte. Forma sa unica in lumea vietuitoarelor si discretia cu care se arata oamenilor au nascut tot felul de legende despre rolul si viata acestui mamifer care apartine din ordinul insectivorelor. Una din credintele populare raspandite in urma cu mai bine de un secol la romani, care dainuie si astazi, il prezinta pe arici ca un sfatuitor al lui Dumnezeu la facerea lumii. Povestea este prezentata si in publicatia "Sezatoarea", condusa de Artur Gorovei, cu aparitie in perioada sfarsitul secolului XIX - inceptul secolului XX. In numarul din noiembrie-decembrie 1902, "Revista de folklor" este publicat articolul "De ce e pacat sa omori un ariciu", o poveste culeasa de Hristian N. "La inceput Dumnezeu facuse pamantul prea mare si nu se pricepea ce sa faca, sa-l faca mai mic, ca cica era intins ca o masa. A trimis el atunci pe la toate lighioaiele ca ce e de facut si o trimis si la ariciu pe albina", incepe povestea. Mesagerul lui Dumnezeu nu gaseste insa de prima data un raspuns, ariciul aratandu-se chiar indispus ca este deranjat pentru o astfel de problema. -Ei- zise ariciul, de unde stiu eu ce sa-i faca, daca nu stie el ca e atotputernic; nu stiu, asa spune-i" Povestea spune ca albina, in loc sa plece, s-a ascuns intr-o trestie, aproape de arici, iar de acolo a auzit cum acesta a inceput sa vorbeasca singur: "Ei, ma intreaba ce sa-i faca; sa-l mai increteasca si el, sa mai faca vai, dealuri, daca-i prea mare" In acel moment albina a sarit din trestie si i-a spus ariciului ca a auzit tot, si ca va merge sa-i spuna demiurgului cum sa-si definitiveze opera: "Am auzit ce-ai spus, am sa-i vestesc lui Dumnezeu; iar ariciul ia un betigas, si-o loveste peste mijloc si de atunci albina e curmata la mijloc, pana atunci era tot una" Concluzia povestii este ca de atunci pamantul are vai si dealuri "si de aceea e pacat... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro