Ioan de Hunedoara, mult mai cunoscut ca Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n. Sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat, pentru cucerirea Belgradului forte impresionante: circa 150.000 de soldati, o artilerie de asediu superioara celei folosite impotriva Constantinopolelui si o flota ce urma sa actioneze pe Dunare (60 - 65 de galere si circa 150 de vase mai mici). Iancu de Hunedoara si-a intarit garnizoana cetatii cu 5.000 de mercenari. Cu sprijinul calugarului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfasurat o intensa propaganda pentru o noua cruciada antiotomana, Iancu a reusit sa ridice o oaste de circa 30.000 de oameni, in cea mai mare parte vlahi si sarbi ortodocsi, si o flota improvizata formata din 200 de vase. "Din 4 iulie 1456, timp de cateva zile, artileria otomana, compusa din 300 de tunuri, a bombardat zidurile orasului, incercand blocarea aprovizionarii acestuia pe Dunare, cu ajutorul flotei fluviale. Al treilea atac asupra podului care asigura intrarea in fortareata a fost respins de trupele comandate de Capistrano. Asupra turcilor care pusesera scari de asalt pe ziduri a fost aruncata apa clocotita si materiale inflamabile. Noi si noi detasamente de "cruciati" soseau pe Dunare in cetate si, spre seara, au trecut la contraatac, orasul fiind despresurat. Tunurile turcilor au fost capturate si folosite impotriva armatei sultanului, care a fost ranit de o sageata, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, care si-a dat viata protejandu-l pe sultan cu propriul trup. Crestinii au pierdut relativ putini oameni, circa 3.000 - 4.000", afirma istoricul Camil Muresan in cartea "Ioan de Hunedoara si vremea sa". Conceptia strategica moderna a lui Iancu l-a ajutat sa-l infranga pe sultan in ciuda raportului de forte defavorabil crestinilor si sa obtina cea mai mare victorie de pana atunci a crestinatatii impotriva turcilor. Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obtinuta de Iancu de Hunedoara ca fiind "cel mai fericit moment al vietii sale" si a decretat... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro