De ce ar fi interesata Federatia Rusa de Gurile Dunarii?

De ce ar fi interesata Federatia Rusa de Gurile Dunarii?

> Cine detine controlul Gurilor Dunarii (fireste, ne referim acum la un control efectuat in regim de mare putere, singura in stare sa foloseasca pe lungime atuurile exceptionale pentru care de atatea ori s-au declansat razboaie in zona) si care sa poata stapani simultan si folosi cel putin patru deschideri strategice: una pe Marea Neagra, alta, pe drum terestru, final sau inceput de cale de transport spre nord, prin Ucraina, sau spre est inspre Rusia, alta fluviala spre inima continentului european si apoi inspre marile reci, in fine apoi, deschidere terestra imediata spre toata zona Balcanilor. De atunci a inceput o discutie pe doua paliere concordante: pe de o parte, s-a incercat refirmularea, consolidarea si apoi, dupa caderea Cortinei de Fier, extinderea zonei Europei de Mijloc, Mitteleuropa, care sa redevina o arie de difuzare strategica de putere, influenta si proiecte catre estul sau proxim sau mai indeparat cat si inspre Balcani, mai ales inspre tarile din Balcanii occidentali, in principal foste republici iugoslavie plus Albania. Din 2011, Uniunea Europeana are o strategie proprie pentru regiunea Dunarii, exista bani pentru proiecte, s-au organizat nenumarate conferinte de prezentare de oarece gandiri coerente si pentru Romania dar odata va trebui pusa intrebarea, cu seriozitate si cu responsabilitate, pe ce s-au dus banii din programele europene destinati remodelarii oraselor-porturi din partea romaneasca a Dunarii, legarii lor la sisteme de comunicatii performante, organizarea de infrastructura specifica de descarcare/incarcare de marfuri, realizarea de utilitati portuare moderne, legarea de sistemul national de transport (cel care, in continuare, este, si acum in 2015, la limita decentei si, in orice caz, foarte putin compatibil cu criteriile europene de performanta).

acum 108 luni (12 Mar 2015)

>

Cine detine controlul Gurilor Dunarii (fireste, ne referim acum la un control efectuat in regim de mare putere, singura in stare sa foloseasca pe lungime atuurile exceptionale pentru care de atatea ori s-au declansat razboaie in zona) si care sa poata stapani simultan si folosi cel putin patru deschideri strategice: una pe Marea Neagra, alta, pe drum terestru, final sau inceput de cale de transport spre nord, prin Ucraina, sau spre est inspre Rusia, alta fluviala spre inima continentului european si apoi inspre marile reci, in fine apoi, deschidere terestra imediata spre toata zona Balcanilor. Dar, atentie, acces, in termenii gandirii militare, inseamna totodata si posibilitatea interzicerii accesului, redesenand obligatoriu rute, silind adversarul la restrictionari de operatiuni comerciale si rute de transport ale bunurilor (civile si militare).

Caci Europa de acum, cea a celor doua aliante majore din care facem parte, are toate motivele sa considere cu extraordinara atentie marele proiect al axei strategice vitale care merge de la Marea Nordului pana in Marea Negra pe Canalul Rin-Main-Dunare - cu tot ceea ce ineamna drumuri pe mai departe inspre fluviile ucrainene, Crimeea, Caucaz, podisul anatolian si Marea Caspica, fiecare dintre acestea, la randul lor, mize colosal de importante intr-un joc de sah centrat pe asigurarea controlului transportului resurselor si a securizarii rezervelor. Nu e nimic nou in aparitia acestei viziuni asupra unei Europe unificate in jurul unui obiectiv strategic economic cu valente la fel de evidente pe plan militar, afirma din 1923 politologul Artur Dix (intr-o carte vizionara intitulata Politische Geographie.Weltpolitisches Handbuch) care sublinia ca proiectul fusese intrezarit de Charlemagne si incepea de atunci sa devina actual, in marasmul politic si economic de dupa Primul Razboi Mondial.

De atunci a inceput o discutie pe doua paliere concordante: pe de o parte, s-a incercat refirmularea, consoli... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro