De ce a luptat Armata Romana dincolo de Nistru? Explicatiile istoricului Adrian Cioroianu

Decizia de a trece Nistrul, pe urmele unui adversar care ramanea redutabil, a fost una justificata de evolutia strategiei militare: nu poti sa duci alianta doar pana unde iti indeplinesti tu misiunea si de acolo sa il lasi singur pe cel care ti-a fost partener. Din acest punct de vedere, dincolo de calculele politice, mai degraba egoiste, pe care le facem, trebuie sa acceptam ca o alianta militara (si in acel moment Romania era intr-o alianta militara cu Germania lui Hitler), la fel ca si o alianta politica (in acel moment Romania era intr-o alianta politica cu Berlinul) nu se intrerup acolo unde vrea unul dintre parteneri.

acum 95 luni (12 Sep 2014)

Cum a argumentat generalul Antonescu decizia de continua razboiul alaturi de Hitler? De ce a protestat clasa politica?Era pregatita armata romana sa continue razboiul dincolo de Nistru? Decizia de a continua lupta dincolo de Nistru a fost luata, in mod paradoxal, relativ usor de Ion Antonescu. Este foarte la indemana sa spui ca Ion Antonescu putea sa se opreasca teoretic la Nistru in ideea ca armata romana recompusese conturul istoric al Romaniei, numai ca el a judecat din perspectiva unui militar care are si un rol politic, drept pentru care decizia a fost una mai curand militara. Decizia de a trece Nistrul, pe urmele unui adversar care ramanea redutabil, a fost una justificata de evolutia strategiei militare: nu poti sa duci alianta doar pana unde iti indeplinesti tu misiunea si de acolo sa il lasi singur pe cel care ti-a fost partener. Din acest punct de vedere, dincolo de calculele politice, mai degraba egoiste, pe care le facem, trebuie sa acceptam ca o alianta militara (si in acel moment Romania era intr-o alianta militara cu Germania lui Hitler), la fel ca si o alianta politica (in acel moment Romania era intr-o alianta politica cu Berlinul) nu se intrerup acolo unde vrea unul dintre parteneri. Probabil vom ajunge sa il judecam pe Antonescu din aceasta perspectiva, chiar daca rezultatele continuarii acestei campanii nu au fost benefice nici pentru Romania si nici pentru armata romana. Trebuie sa subliniem aici un fapt: Ion Antonescu nu a consultat niciodata opozitia, pe Iuliu Maniu, asupra evolutiei frontului, asupra evolutiilor diplomatice cu Germania, Italia sau cu alte state. Sigur, la inceput, semnele erau mai curand datatoare de optimism, atat in primele luni ale razboiului, dar si intr-o buna parte a anului 1942, lucrurile tindeau sa mearga in directia dorita, la Bucuresti sau la Berlin. Momentul de ruptura in relatia dintre Antonescu si partidele politice din tara nu a intervenit neaparat in momentul trecerii Nistrului. Nici nu ar fi putut sa o faca, A... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro