Cornelia Mateita (67 de ani), originara din Brasov, si-a dedicat o buna parte din viata copiilor surzi si muti. Dascalul a absolvit Facultatea de Psihopedagogie la Cluj in 1972, fiind repartizata apoi la Galati, la Scoala Speciala pentru Surzi. Chiar si acum, dupa ce a iesit la pensie, profesoara monitorizeaza un grup de copii care lucreaza la un laborator de cofetarie, pentru ca ii intelege si stie sa vorbeasca cu ei.

Cornelia s-a indragostit de Psihologie in liceu, unde a avut un profesor care a initiat-o in acest frumos domeniu, specializandu-se apoi in Psihologia Speciala, deoarece sufletul sau este inclinat si pe partea de asistenta sociala.

A activat 7 ani (1991-1996) si in sistemul de protectie a persoanelor cu handicap, unde a lucrat atat cu copii, cat si cu adulti si persoane in varsta. Ne spuneau de toate si ii invatam de toate", ni se destainuie profesoara.

Multi micuti veneau de la tara si locuiau apoi la internat, iar in primii ani nu stiau nici macar sa foloseasca toaleta sau sa se spele la chiuveta. Un baietandru a impresionat-o pe profesoara, pentru ca era muncitor si istet, dar nu putea sa invete sa vorbeasca bine pentru ca a venit la scoala speciala la 11 ani, cand isi formase deja o voce defectuoasa si era cu greu inteles de cei care nu erau familiarizati cu modul lui de a vorbi.

Rampe pentru persoanele cu handicap inclinate la 45 de grade

Anii au trecut, iar recent Cornelia a fost nevoita sa se interneze in spital pentru cateva zile din cauza unei gripe. Colega de salon a inceput sa ii povesteasca de cumnatul sau surd, care este un om nemaipomenit, care este extrem de muncitor si a aflat apoi ca este Stefan, copilul pe care il formase cand era mic. Copiii cu aceste deficiente au fost introdusi in invatamantul de masa, iar acum sunt nemultumiti si micutii, si parintii, pentru ca acestia invata foarte greu sa vorbeasca si sa cite... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro