Sa beau apa in diminetile cu soare la fereastra. Orice animal si orice floare. Mirosul de vopsea si de detergent. (...) Sa fiu protejata si sa protejez. Albul si negrul. Sa nu am nimic de facut. Senzatia de a fi si de a nu fi aici si acum, in acelasi timp. Muzica aceea care e muzica si barbatii care sunt barbati. Sa ma caut si sa ma uit din cand in cand. Sunt cateva randuri din "Jurnalul 2003-2009", publicat de Oana Pellea si care contureaza o personalitate aparte, de o simplitate cu totul speciala.

Cine a vazut-o pe Oana Pellea pe scena stie cum schima lumea intr-o clipa, stie ca poate sa rada si sa planga in acelasi timp, ca traieste fiecare gand si fiecare replica deplin. Cine dintre cei care au intrat in urma cu ani buni in sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra o va putea uita in celebra scena cu Marcel Iures in Versinin, la lumina lumanarilor?! Iar Jurnalul seamana cu ea pe scena, cu multele ei chipuri, care adunate laolalta o alcatuiesc pe scena si in viata... Acum 53 de ani, cand ea se nastea, tatal ei, celebrul Amza Pellea, scria cateva versuri si-i intitula poezia "La nasterea Oanei". Azi, de o sinceritate tulburatoare:

"Te-ai intrupat din stele, din pulbere, din vant, din gandurile mele, din apa, din pamant si din iubirea noastra clocotitoare, vie... Aluneci ca o raza de soare jucaus, esti apa dintr-o raza, esti pumnul meu, caus, din care, insetat, sorb viata-adevarata si bucurie multa, si lacrima curata (...) Prin tine devin vesnic si capat sens si tel, prin tine sunt puternic, sunt piatra, sunt otel si, datorita tie, fetita mea cea mica, de-acuma lui taticu' de moarte nu-i e frica!"

Amza Pellea

Intr-un interviu acordat ziarului Adevarul in aceasta toamna, atunci cand s-a lansat volumul "Sa ridem cu Nea Marin", Oana Pellea povesteste cateva amintiri din copilare, alaturi de Amza Pellea: "Amintirile cateodata sunt declansate de pozele din copilarie. Amintirile stau acolo intr-un cotlon in noi si ceva le face ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro