O veste buna a acestui sfarsit de an a fost inceperea urmaririi penale impotriva celor vinovati de mineriada din iunie 1990. Ceea ce era evident pentru toata lumea, anume ca Iliescu, Roman, Voican Voiculescu, Magureanu si ceilalti sunt vinovati pentru atrocitatile comise in acele zile, a inceput, in sfarsit, sa miste lucrurile in justitie.

Pentru ca justitia sa se puna, in sfarsit, in miscare, a fost nevoie de perseverenta Ancai Mocanu, vaduva uneia dintre victime, a lui Teodor Maries si Asociatiei 21 Decembrie, a incapatanatului Marin Stoica, arestat si torturat in acele zile - cei care au refuzat sa accepte ca nu te poti lupta impotriva unui intreg sistem a carui menire parea a fi mai degraba ascunderea adevarului. A fost nevoie de staruinta celor de la APADOR-CH, de profesionalismul si inteligenta avocatilor Antonie Popescu si Diana Hatneanu, cea care a stiut sa readuca pe rolul CEDO un caz care parea pierdut in 2013, dupa un prim verdict nefavorabil lui Marin Stoica, si, in cele din urma, sa obtina un verdict favorabil.

Pentru ca, trebuie s-o spunem, inculparea presupusilor (deocamdata) vinovati, anuntata acum, nu e rezultatul mersului firesc al justitiei romanesti. Din pacate, justitia romana a trebuit sa fie obligata de Curtea Internationala a Drepturilor Omului sa se puna in miscare. In septembrie 2014, CEDO a stabilit ca infractiunile petrecute in iunie 1990 sunt imprescriptibile si ca justitia romana este obligata sa continue investigatiile.

Oricum, inceperea urmaririi penale, anuntata saptamana trecuta, este inca departe de a insemna ca s-a facut dreptate. Abia din acel moment am putea spune ca justitia functioneaza si ca sunt intrunite conditiile ca se faca dreptate.

Fapt este ca, timp de 26 de ani, procurorii au tergiversat, sub diverse pretexte, solutionarea dosarului Mineriadei (ca, de altfel, si pe cel al Revolutiei). Niciunul dintre procurorii generali care au functionat in aceasta perioada nu poate pretinde ca si-... Citeste intreg articolul pe romanialibera.ro