Dan Dungaciu, in exclusivitate pentru "Adevarul": 9/11, Franta si existentialismul geopolitic. Consecintele strategice si optiunea Romaniei

Dan Dungaciu, in exclusivitate pentru

Socul a fost ideea ca Europa are dusmani, ei exista, sunt printre noi, nu i-am asimilat si nu le-am anesteziat nihilismul (fie el si religios), si ca victima lor poate fi oricine, oriunde s-ar afla, nu doar cei din redactiile care publica ostentativ caricaturi discutabile din punct de vedere moral-estetic la adresa Coranului. Ca sa lovesti un asemenea inamic ubicuu si greu de localizat, ai nevoie de sprijin si de aliati, asa cum a avut si America dupa tragedia din 9/11, lovita si ea de un actor omniprezent si nonstatal, careia trebuie sa ii faca fata intr-o confruntare fara precedent. Franta ar trebui sa ceara acum aplicarea Articolului 4 al Tratatului de la Washington, respectiv convocarea si consultarea celor 28 de diplomati permanent ai statelor NATO de la Bruxelles, care, in urma evaluarii si a hotararii politice, sa i-a decizia invocarii Articolului 5 si a atacului in afara teritorilui NATO, pe baza unor argumente de tip: afectarea spatiului strategic al NATO, semnificatia agresiunii, nivelul de pericol, perceptia publica a amenintarii, consecintele inactiunii etc.

acum 55 luni (16 Nov 2015)

Socul a fost ideea ca Europa are dusmani, ei exista, sunt printre noi, nu i-am asimilat si nu le-am anesteziat nihilismul (fie el si religios), si ca victima lor poate fi oricine, oriunde s-ar afla, nu doar cei din redactiile care publica ostentativ caricaturi discutabile din punct de vedere moral-estetic la adresa Coranului. Ideea de "prieten" si "dusman", atat de draga unui Carl Schmitt, prinde contur tot mai pregnant in Europa, cu consecinte, deocamdata, imprevizibile. Apelurile teoretice seducatoare, de genul celor propuse de un Camille Pecastaing despre "estetica violentei" in ultimul articol publicat din Foreign Affaires, devin irelevante prin tentativa de a "purifica" atentatorul de orice determinatii etno-religioase. Iar omul de stanga, Premierul francez Vals, a spus-o franc, in Le Figaro, parafranzandu-l pe conservatorul Samuel Huntington: "c`est un combat de civilisation". Poate cea mai anti-americana tara din Europa, cu obstinatie si metoda, indiferent ca vorbim despre stanga sau de dreapta (De Gaulle, autorul faimoasei formule a Europei de la Atlantic la Urali, a avut drept imbold major tot anti-americanismul), ajunge astazi sa fie comparata cu SUA. Caci singura grila adecvata de lectura al teribilului carnagiu de la Paris nu poate fi decat cu evenimentele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii. Atacurile din restaurante, cafenele, stadioane au aratat un lucru de o evidenta infioratoare: Franta, precum America, nu a fost lovita pentru CE FACE - de la caricaturile lui Charlie Hebdo pana la politica externa si lovituri militare in Siria sau Shahel. Franta, precum America, a fost lovita pentru CE ESTE - mod si stil de viata, valori, separatie intre biserica si stat. Caci daca asa stau lucrurile, asta inseamna ca Franta, la fel precum America, si intreaga civilizatie euroatlantica, sunt si vor ramane inamic existential oricum ar proceda. "Ecrasez l'Infame" - versiunea de sec XXI In acest context, discutiile tehnice sunt importante doar ca pu... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro