Sfantul Ignatie al Antiohiei, cunoscut in popor sub denumirea de Ignatul porcilor sau Inatoarea, este cinstit cum se cuvine de catre totii crestinii. In vechime, femeile insarcinate, de teama de a nu naste copii cu infirmitati, respectau cu strictete interdictia de a lucra. Cei care nu tin cont de aceasta zi sunt pedepsiti aspru de cea care patroneaza ziua: Inatoarea - o femeie batrana, lacoma si urata. Ziua de 20 decembrie este caracterizata de un demonism pronuntat, fiind patronata de o pereche de reprezentari mitice: Ignatul si Inatoarea. Ca reprezentare mitica, Ignatul reuneste mai multe atribute, el este un spirit al belsugului si un vestitor al sarbatorii mari care urmeaza, figura sa fiind probabil contopita cu o divinitatea precrestina solara. De altfel aceasta legatura este sugerata si de semantica numelui (ignis = foc) si cu practicile care au loc in aceasta zi: sacrificiul animalului si trecerea acestuia prin foc", explica Doina Isfanoni, cercetator etnolog. In legende si povestiri populare, Ignatul apare in calitatea de sfant facator de minuni sau de conditie umila din care iese cu ajutor divin sau chiar ca erou civilizator care ii invata pe oameni sa se pregateasca cum se cuvine pentru Craciun. Oamenii milosi, tinuti departe In aceasta zi, in satele din Baragan, gospodarii taie porcul din care pregatesc apoi bunatati pentru masa de Craciun. Oamenii tin cont insa de o serie de superstitii pentru a avea spor si sanatate in casa. De exemplu, din batrani se pastreaza traditia ca la taierea porcului, cei care sunt milosi din fire nu trebuie sa stea in apropiere. "Exista si obiceiul ca porcul taiat sa fie incalecat de un copil, ritual amintit si de Ion Creanga in "Amintiri din copilarie". Se crede ca acest lucru va aduce un an fara boli si plin cu bogatii si sanatate", spun specialistii. "Carpele Domnului Hristos", mancate in Ajun De Ignat, femeile piseaza grau ca sa aiba pana la Craciun. Fac un fel de turte, numite "carpele Domnului Hristos", pe care le mana... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro