La sfarsitul secolului XIX, mai exact in anul 1897, Consiliul Comunal Focsani a dispus ca viata prostituatelor din oras sa fie una stricta, prin controale medicale permanente, nu ca in cazul practicantelor din ziua de azi, adevarate bombe biologice, bolnave chiar de SIDA.

Damele de companie din acea perioada erau inscrise de secretarul serviciului sanitar intr-un registru special, nu inainte de a li se explica fetelor consecintele inregistrarii, "fiind povatuite sa-si caute o ocupatiune onesta". De asemenea, casele de prostitutie erau inscrise de primar intr-un registru special. Acesta accepta deschiderea unei astfel de case numai daca locuinta era curata, luminoasa destul de spatioasa, mobilata corespunzator, cu rufele, aparatele si uneltele indispensabile pentru mentinerea ordine. Respectiva casa, inclusiv curtea trebuiau cu desavarsire separate de casele si curtile vecine si nu trebuiau sub nici o forma deschise in vecinatatea bisericilor, scolilor, internatelor scolare, a gradinilor publice, teatrelor, cazarmilor sau in interiorul hotelurilor, birturilor, carciumilor, berariilor, cafenelelor, gradinilor, teatrelor si restaurantelor", ne precizeaza istoricul Florin Dirdala, de la Arhivele Nationale Vrancea. La plecare, avutul lor nu putea fi sechestrat de catre patroana casei, iar din banii castigati de o prostituata patroana putea opri cel mult doua treimi ca plata de locuinta, incalzire, mancare, serviciu si spalatul rufelor.

Prostituatele erau pentru primarie si un mijloc de a obtine venituri, in conditiile in care toate aceste femei care prestau la domiciliul lor plateau o taxa in folosul orasului de 10 lei, iar cele care locuiau intr-o casa de prostitutie plateau sase lei pe luna. Controlul medical, obligatoriu

"Fetitele" erau obligatoriu vizitate medical de cata doua ori pe saptamana, iar toate constatarile se notau in condicuta de sanatate. Condicutele se eliberau gratuit celor ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro