Cum se facea plaja la Dunare in urma cu peste un secol. Imagini si marturii despre romantica plaja Cocuta

Cum se facea plaja la Dunare in urma cu peste un secol. Imagini si marturii despre romantica plaja Cocuta

Mamaia de acum, precum Cocuta de acum un secol si jumatate La inceputurile ei, cam intre Revolutia pasoptista si Razboiul de Independenta, plaja de peste fluviu (este pe malul tulcean, chiar in fata Galatiului) era cunoscuta doar de pescarii lipoveni, care o numeau "Soreaua", deoarece acolo obisnuiau sa-si lase navoadele la uscat si, uneori, sa faca si ei o baie de soare, mai ales in toamnele tarzii sau in primaverile timpurii. Locul, aflat intre malul lin cu apa mica al Dunarii (pe o portiune de o suta de metri latime apa de-abia ajunge la piept) si o padure luxurianta de salcii (care, acum, evident, a cazut sub topoarele tranzitiei), era binecuvantat cu o plaja naturala excelenta - lunga de vreo 400 de metri si lata de vreo 100 - acoperita cu un nisip fin, adus de desele viituri de primavara. Prima initiativa de amenajare a plajei (pe atunci i se spunea "Insula", caci chiar exista o mica insula la sud de ea) a avut loc chiar in 1938, cand, potrivit unui document emis de comuna IC Bratianu si pastrat la Arhivele Statului, s-a cerut "infiintarea unei cherhanale cu loc de gatit pestele pentru musterii".

acum 39 luni (6 Aug 2016)

Oarecum paradoxal, data fiind starea ei actuala, plaja Cocuta este un adevarat mit pentru traitorii la Dunarea de Jos. Chiar daca unii si-o amintesc mai cu seama din perioada comunista, cand devenise unul dintre cele mai importante locuri de distractie ale populatiei din orasele Galati si Braila, istoria ei este mult mai ampla si mai interesanta, intinzandu-se pe mai bine de un secol si jumatate.

Potrivit relatarilor presei, dar si din scrierile unor oameni de seama care a tranzitat Galatiul de la revolutia pasoptista incoace, Cocuta este un loc nascut din nevoia pe alocuri clandestina a unora de a copia moda plajelor de bon ton din marile orase europene. Mamaia de acum, precum Cocuta de acum un secol si jumatate

La inceputurile ei, cam intre Revolutia pasoptista si Razboiul de Independenta, plaja de peste fluviu (este pe malul tulcean, chiar in fata Galatiului) era cunoscuta doar de pescarii lipoveni, care o numeau "Soreaua", deoarece acolo obisnuiau sa-si lase navoadele la uscat si, uneori, sa faca si ei o baie de soare, mai ales in toamnele tarzii sau in primaverile timpurii.

Locul, aflat intre malul lin cu apa mica al Dunarii (pe o portiune de o suta de metri latime apa de-abia ajunge la piept) si o padure luxurianta de salcii (care, acum, evident, a cazut sub topoarele tranzitiei), era binecuvantat cu o plaja naturala excelenta - lunga de vreo 400 de metri si lata de vreo 100 - acoperita cu un nisip fin, adus de desele viituri de primavara.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pe fondul unei oarecare reforme a relatiilor sociale - clasa feudala cu ritualuri scortoase lasa loc unei burghezii mult mai deschisa la nou - tinerii de bani gata ("beizadelele" acelor vremuri, cum s-ar spune) au pus ochii pe "soreaua" pescarilor, pe care au socotit-o un loc tocmai bun pentru distractie de tip parizian.

Fara indoiala, obiceiurile de la malul Sene... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro