Tinerii carora doar ideea unei nunti le da batai de cap trebuie sa stie ca si in 1800 era la fel de complicat sa te casatoresti.

Un studiu interesant publicat in Revista Bistritei si realizat de istoricul Claudia Septimia Peteanu in Bistrita-Nasaud, mai exact in zona Nasaudului si pe Valea Bargaului, scoate in evidenta cat de complicat era procesul de casatorie.

"Prin reglementari stricte, atat biserica greco-catolica, cat si cea ortodoxa din Transilvania celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea au conditionat incheierea unui maritaj valabil prin parcurgerea catorva etape obligatorii inainte ca mirii sa spune marele "da" in biserica in fata reprezentantului oficial", precizeaza istoricul. Anuntul public la biserica, strabunicul invitatiilor de nunta

Astfel, dupa ce tinerii s-au hotarat sa se casatoreasca urma petitul si anume cererea in casatorie in fata familiei, iar mai apoi logodna.

Inainte de casatorie, viitorii miri erau nevoiti sa-si anunte nunta in trei randuri la biserica, dupa slujba, acest anunt public reprezentand strabunicul invitatiilor de nunta.

Ultimul act intocmit de preot era "tidula de cununie", care cuprindea informatii despre invataturile bisericesti, data cand s-au spovedit si cuminecat cei doi, dar si zilele in care populatia a fost anuntata.

Toate aceste aprobari necesitau timp, lucru sugerat si de faptul ca cele mai multe dintre nunti se desfasurau toamna tarziu sau iarna, dupa ce erau finalizate muncile agricole. Zestrea, stipulata in actul de casatorie

Un alt amanunt inedit este faptul ca actele de casatorie contineau si zestrea.

"Zestrea mirilor din Tiha Bargaului, la fel ca a celor din Nasaud si Zagra, era compusa din "avere miscatoare" si "avere nemiscatoare", dar si din "norocul de la Dumnezeu", un "element" de zestre mai putin obisnuit si nemaiintalnit in documentele studiate, de fapt un s... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro