La circa 40 de kilometri de Galati (pe DN25, catre Tecuci), intre localitatile Tudor Vladimirescu si Hanu Conachi, aproape de malul Siretului, se afla un loc care, cel putin la o prima analiza, ar putea sa fie un colt de rai pe pamant: lacul Talabasca. In acte, luciul de apa are 139 de hectare. In realitate, apa de-abia daca mai acopera vreo 50 de hectare, restul fiind, secat, acoperit de stufaris si gunoaie, urat mirositor.

Cum s-a ajuns ca aria naturala protejata Talabasca (mai exact Arie de Protectie Speciala Avifaunistica, stabilita prin Hotararea de Guvern nr.1.284 din 31 octombrie 2007) sa ajunga o umbra a aceea ce a fost in ultimele secole, vom incerca sa deslusim in articolul de fata. Atestat documentar la 1660

Oricat ar parea de greu de crezul polderul natural al raului Calmatui, adica lacul (sau balta) Talabasca este atestat adocumentar din anul 1660. In lucrarea sa "Traditia, promotoare a pescuitului galatean", Tudose Tatu scrie ca, dupa 1660, "Talabesti ar fi fost situati in partea de Est a actualei comune Tudor Vladimirescu, unde exista o Balta Talabasca - cunoscuta sub numele de balta Calmatuiului - Movila Talabasca si o garla Talabasca, garla cu un curs paralel cu al Siretului".

Acelasi autor noteaza insa si ca "inainte de 1658, o parte din cursul raului Barladului vechi, devenit Barlazel in zona din jos, purta numele de Talabasca.

Timp de aproape trei secole, lacul Talabasca a fost un punct de referinta pentru pescarii din judetele Galati si Vrancea. Chiar daca apa a fost "in devalmasie" (adica fara proprietar, fiind in administrarea obstii locale de la Tudor Vladimirescu), ea a gazduit mereu peste de calitate, fiind foarte apreciata si productiva.

De altfel, exista marturii scrise ca prin 1920 aici functiona chiar si o cherhana, unde se valorifica pestele prins, care apoi era livrat catre targurile Ivesti, Tecuci si Focsani, semn ... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro