Cum s-a construit Transfagarasanul, moftul anti-URSS al lui Ceausescu. Secretele unui proiect fabulos, imposibil de repetat
Am urcat la Capra in 1976 si, pana in 1980, cand am terminat turnarea covorului asfaltic, n-am mai coborat din munti decat pentru cele trebuincioase.", povesteste Gheorghe Tudosoiu, technicianul sef care acum 39 de ani avea sa coordoneze, pentru 4 ani, o serie importanta de lucrari de asternere a asfaltului, de la kilometrul 71, pana sus, la tunel. Citeste si: 40 de ani de la inaugurarea Transfagarasanului, soseaua care trebuia sa poarte numele lui Ceausescu Secretele Barajului Vidraru, gigantul de beton care tine piept apei navalnice de jumatate de secol "Pe stanga, cand te duci spre cabana Cumpana, ar fi fost varianta cea mai scurta de ocolire, dar s-a dovedit pana la urma a fi cel mai dificil de realizat. Dupa multe analize si calcule s-a ajuns la concluzia ca partea dreapta este mai usor de atacat, fiind mai vizibila, mai expusa la soare, cu mai putine infiltratii si, in consecinta, cu mai putine dificultati decat dincolo, unde era si umbra, si rece, si umed, si complicat" explica Gh.
Nicolae Ceausescu traia cu teama ca Romania ar fi urmatoarea tinta a URSS, dupa invazia sovieticilor in Cehoslovacia (in 1968) si tinea sa fie pregatit strategic pentru inaintarea rapida a trupelor militare romanesti prin nord, fiindca pana la realizarea Transfagarasanului, traversarea Fagarasilor prin acea zona nu se putea face nici macar calare. Militarii au fost si cei care au lucrat cel mai mult, din martie 1970, pana in septembrie 1974, la acest drum care face, prin munti, legatura intre Sibiu si Pitesti. S-a muncit intr-un ritm infernal, in conditii deosebit de grele si cu sacrificii umane uriase, de ordinul a sutelor de vieti, daca ne luam dupa marturiile consemnate in cartile care s-au scris de-a lungul anilor despre aceasta constructie, desi statisticile oficiale au inregistrat doar 40 de militari striviti sub stancile ce se rostogoleau de-a valma, prabusiti in haurile dintre versanti, ori surprinsi de avalanse. Conditii ca de razboi Trei milioane de tone de roca au fost dislocate cu ajutorul a sase mii de tone de dinamita! Un arsenal ca pentru razboi, ce a facut posibil acest drum dus pana la altitudinea de 2.042 de metri si serpuit peste 830 podete si 27 viaducte. Cele mai multe dintre lucrari au avut ca obiectiv consolidarea versantilor, realizarea de terasamente si podete pentru directionarea apei de pe versanti, betonari si asfaltari, ultimele, intinse ca durata pana in 1980. "Am urcat la Capra in 1976 si, pana in 1980, n-am mai coborat din munti" Gheorghe Tudosoiu, unul dintre drumarii sefi cei mai priceputi care au pus umarul la acest colos, povesteste, pentru "Adevarul", cum a fost posibila realizarea celui mai spectaculos drum de munte intr-un timp atat de scurt. Am urcat la Capra in 1976 si, pana in 1980, cand am terminat turnarea covorului asfaltic, n-am mai coborat din munti decat pentru cele trebuincioase.", povesteste Gheorghe Tudosoiu, technicianul sef care acum 39 de ani avea sa coordoneze, pentru 4 ani, o serie importanta de lucrari de a... Citeste intreg articolul pe adevarul.ro